Cred că de Paște luăm cu toții o gură de Rai. Cadoul pe care ni-l oferă D-zeu an de an să vadă ce știm să facem cu el.Credincioși, necredincioși, practicanți sau nu, transpunem Învierea după suflet.
De fapt, în lumea asta modernă am dobândit această flexibilitate de a sărbători mai mult sau mai puțin ritualic, rapid și virtual, dar fiecare cu propria bucățică de D-zeu asimilat după educație, religie sau implicare.
Paștele este metafora perfectă pentru ceea ce unii ar numi LUMINA din noi.
Cea care ne face să fim mai buni, să vedem esența lucrurilor, să apreciem acea complementaritate dintre alb și negru, bine și rău, dincolo de orgoliu.
Paștele este o sărbătoare născută din puterea sacrificiului, care ne arată cât de importantă este diferența dintre a fi fericit și a avea un sens în viață.
Paște cu bine, dragilor! Să dăm vieții noastre un sens.

Pe Anca Dumitrescu mi-am închipuit-o mereu jucând în filmele anilor 1950. Eroina care respectă cu strictețe formele de exprimare cinematografică – dialog, imagine, decor, costume, sunet. Are ceva din alura femeii pe care nu o poți descoperi decât rezonând cu sufletul ei. Selectivă, cultă și tenace a trecut de la rolul de jurnalist, la cel de comunicare, apoi antreprenoriat și, mai nou, scriitoare.

Și-a transformat visurile în realitate știind că doar proiectele îndrăznețe sunt cele care trec proba timpului. Vreau să o descoperiți pe Anca așa cum am simțit-o eu. Un om care și-a adus trecutul în prezent, respectând cultura, poveștile și valorile. Apoi și-a gândit viitorul inspirată de tot ceea ce înseamnă arta de a trăi frumos.

Vanessa Ressler a renunțat la un job în domeniul corporatist acum 9 ani. Designul vestimentar era un vis curajos, însă a devenit provocarea de care avea nevoie pentru a se transforma într-o femeie pentru care antreprenoriatul înseamnă principii de la care nu te abați ,,chiar cu riscul unui eșec”.

În acești 9 ani s-a reinventat, adaptat și menținut cu succes pe piața internă. Modelele create de către Vanessa au ajuns și la cumpărătorii de peste hotare. Talentul ei pentru STRAIE a fost apreciat deoarece a știut să continue tradițiile vestimentare prin reintrepretarea lor.

Sunt o mulțime de femei care iau viața de la capăt. Singure, cu copii de mână, cu posibilități sau fără nici un ban în buzunar, doar hainele de pe ele. Am cunoscut doamne aflate în ambele situații și spre bucuria mea multe dintre ele au reușit.

Uneori mă întreb cât de mare poate să fie singurătatea, durerea sau lipsa de încredere pentru aceste femei. Este unul din motivele pentru care am ajuns la Touched Romania, acum trei ani, și am început un proiect educațional cu adolescenții de acolo, beneficiari ai asociației. Ulterior am aflat și povești de viață, o parte dintre ele le știam de la Natalia Ungureanu, directoarea de la Touched Romania și o bună prietenă, câștigată în timp.

Văd că lumea începe să fie din ce în ce mai pasionată de subiectul discriminării de gen. Pe mine, în schimb, mă pasionează oamenii care fac schimbări mici și sigure, indiferent de contextul publicitar.

În trend sau nu, vreau să vă povestesc despreun eveniment  fain,  dedicat  exclusiv  filmelor făcute de femei și modurilor alternative de a privi și reprezenta feminitatea în cinematografie și societate.

Este vorba de spre F-SIDES, primul cineclub românesc, care își propune să construiască o platformă online și offline, asigurând un spațiu sigur de discuție și educație pentru cei interesați.

Lansarea Cineclubului F-SIDES este însoțită de un manifest dedicat conceptului ,,female gaze,, și necesitatea imperativă a unei comunități care caută, discută, vede și dă publicului mai multe filme făcute de femei.

Acesta a apărut ca răspuns la termenul ,,male gaze”, adus în atenția publică în 1975 de teoreticiana feministă de film Laura Mulvey, care spune că filmul Hollywoodian prezintă cu precădere perspectiva unui personaj sau regizor bărbat, în care personajul feminin îndeplinește o singură funcție, pe două nivele: obiect erotic pentru personajele din film și obiect erotic pentru spectator.

Cineclubul va debuta pe 13 iulie 2020 la Spațiul M60 din București, apoi va continua, timp de cinci luni, cu o serie de proiecții în grădinile de vară ale Bucureștiului.  

Libertatea asupra propriului corp, educația fetelor,  violența împotriva femeii, explorarea sexualității, maternitate sau comunicarea intergenerațională, sunt doar câteva teme care urmează să fie abordate în cadrul discuțiilor post vizionări.

Ioana Diaconu, cofondatoarea cineclubului F-SIDES, declară că:

Vrem astfel să ne întoarcem mereu către realitatea și comunitatea din România, oferind o voce și un spațiu de expresie pentru experiențele cât mai multor femei.

Cineclubul va căuta să ofere publicului un set de instrumente prin care să analizeze propriile experiențe și un spațiu în care acestea să fie împărtășite, inclusiv un newsletter lunar cu informații și resurse adiționale.

Conform unei analize realizate de F-SIDES, 17.5% dintre filmele lansate în 2019 în cinematografele din România au fost regizate sau co-regizate de femei, ceea ce reflectă cifrele la nivel european și mondial.

În ultimii 10 ani, 19% dintre producțiile românești din cinematografe au fost regizate sau co-regizate de femei. De asemenea, European Audiovisual Observatory, atrage atenția că la nivel european numai unul din cinci filme este regizat de o femeie.

Seria de evenimente F-SIDES va începe cu proiecția filmului The Holy Girl / La niña santa, o introducere curajoasă în tematica socializării de gen și a educației oferite fetelor.

 Al doilea lungmetraj regizat de Lucrecia Martel și parte din trilogia Salta, La niña santa / The Holy Girl urmărește întâmplările cotidiene prin care trec Amalia (María Alche) și mama ei, Helena (Mercedes Morán), de-a lungul unei săptămâni agitate, când hotelul în care locuiesc găzduiește o conferință medicală reunind zeci de specialiști. Amalia și Helena ajung să-l cunoască pe Dr. Jano (Carlos Belloso), care devine pentru câteva zile centrul de interes al acțiunilor lor, stârnind fie dileme de natură religioasă, fie pasiuni tăcute, consumate în conversație politicoasă sau în priviri furate pe culoarele clădirii.

Cred că v-am dat suficiente motive să spuneți prezent pe 13 iulie. Subiectele sunt provocatoare, ne scot atât cât trebuie din zona de confort și poate reușesc să trezească acele reacții care să ne educe în spiritul adevăratei feminități.

Într-o lume în care ne jucăm zi de zi cu percepțiile, ce ar fi să facem un pas înapoi și să analizăm mai serios imaginea de ansamblu.

Mai multe detalii despre Cineclub F-SIDES:

https://f-sides.ro/

https://www.facebook.com/FSidesCineclub/

https://www.instagram.com/f_sides_cineclub/

Azi vreau să faceți cunoștință cu Igor Guzun. I-am descoperit cărțile, și citindu-l am reușit să înțeleg cum putem trăi într-o lume în care nu știm mereu ce este adevărat, ce este parțial corect, ce ne atinge în suflet sau ce e manipulare.

Cum? Simțim, transformăm clipa, reparăm, potrivim chiar și acele piese care par inutile.

Bine, Iubi, Vinil Collection, Adio, lucruri,  confirmă faptul că scrisul, poezia, nu sunt un instrument de control social sau emoțional, ci unul de creștere și de schimbare în bine a fiecăruia dintre noi.

Igor Guzun este scriitor și director al agenției de PR și publicitate URMA ta din Chișinău. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și predă ateliere de scriere creativă în cadrul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din Chișinău.

Am vorbit cu dânsul despre propria hartă sentimentală, statut, povestea cifrelor concretizată în munca prin cuvinte, noua generație de scriitori și un dram de îndoială.