Cât de des nu v-ați întrebat dacă ați face mai mult pentru voi? Fiți sincere.
Da e frumos rolul de mamă dar trebuie să recunoaștem că uneori ceea ce avem nu e suficient. Suntem atât de copleșite de nevoile celorlalți cu teama dacă este totul în ordine sau întrebarea dacă puteam să facem mai mult. Nu există termen de comparație cu sentimentul minunat pe care îl trăiești atunci când îți crești copiii așa cum îți dorești, fără bonă, după propriile standarde. Măcar în primii ani de viață. Cert e că văzându-ne copilul ca pe singurul mijloc de implinire si fericire, o mamă pune foarte multă presiune asupra lui și implicit asupra ei.
În momentul în care mama începe să fie devorată de treburile casnice se impune schimbarea macazului. Asta dacă nu vrem să ne trezim mai frustrate decât cu o zi în urmă, când ne promiteam că vom schimba ceva din ritmul acesta nebun.
Niciodată nu m-am putut rezuma la a fi doar mamă. Întotdeauna mi-am dorit un echilibru între copii și ceea ce doresc să realizez pentru mine. Nu a fost ușor deloc, uneori situațiile în sine te constrâng să uiți pentru o perioadă de tine și să pui copiii pe primul loc.
Sunt convinsă că mă înțelegeți.
Era greu totuși să nu fac unele comparații cu alte persoane din viața mea, evident fără copii, care mă țineau la curent cu ultimele știri din cariera lor – o promovare, un premiu obținut, un job într-o altă țară. Greu…eu care la douăzeci de ani tot ce îmi doream era o carieră și atât. Nu vă închipuți că regret, am primit însutit.
Am încercat permanent să – mi țin copiii aproape, să-i iubesc, să-i educ chiar dacă eram influențată de sms-uri de genul:
draga mea, dacă ar fi ca pe vremuri, am face o echipă excelentă, mai ții minte clientul X sau Y a întrebat de tine dacă te întorci la birou sau dacă rămâi în același domeniu, of e atât de greu să ai atâția oameni în subordine, sunt super încântată de locul ăsta, păcat că nu ești și tu cu noi.…Toate în timp ce tu căutai jucării, cărți, strângeai rufe, plimbai copilul, culcai copilul, hrăneai copilul.
Da, trăiești un sentiment de învins uneori, în care ai vrea să ai o telecomandă care să-ți permită opțiunea ,,Pause,, așa ca să te resetezi, fiindcă te așteaptă încă o jumătate de zi cu atribuții asemănătoare.
Am decis că nu pot uita de viața pentru mine, fiindcă nu ai cum să ajuți micii omuleți să crească, atâta timp cât în sufletul tău e un mare gol. Unele mame vor spune că e o formă de egoism însă copiii simt atât de bine stările în care nu ești în regulă, chiar mai bine decât noi. Ai mei au înțeles faptul că trebuie să mă împart între muncă și viața de familie, cu sacrificiile de ambele părți. Un lucru pe care nu l-am omis niciodată a fost împărțirea timpului cu ei, pentru ei.
Mamă cu normă întregă sau nu, în toate situațiile posibile am încercat să fiu un părinte bun. Cred că fiecare dintre noi merită ,, promovări,, după zile întregi de muncă, mai ales în rândul copiilor, fiindcă pot fi extrem de obiectivi. Nu contează câte lacrimi ștergi de pe propriul obraz. În fond ai reușit ca părinte.
Lecțiile dure ale vieți, când știi să faci alegeri nu doar pentru tine ci pentru toți, nu au echivalent.
La un moment dat am avut planuri mari pentru cariera mea. Aș fi coordonat proiecte de CSR, aș fi scris pentru o revistă într-un oras vibrant, aș fi publicat o carte.
Multe dintre aceste lucruri sunt încă posibile, nu simt altfel. Am decis asta când am prins, în nebunia cotidiană, rolul de mamă, pe lângă cel de femeie cu propriile vise care merită să fie împlinite…doar de EA. Uneori este greu să vezi dincolo de un munte de sarcini, rufe, bucătărie, casă şi prin ferestrele care ascund propriul orizont.
Fetele mele sunt deja mari. Paula implinește 14 ani, Mara 9 ani. Mă uit la ele și mă întreb când anume a trecut atâta timp. Câte lucruri am învățat împreună, câte situații am negociat de o parte și de alta, cât de multe momente frumoase ne leagă.
Succesul personal e măsurabil: primesc o promovare, o marire de salariu, un premiu. Însă nu e tot!
Cum măsuraţi succesul la capitolul ,,a fi mamă”? Sper că nu se bazează pe cât de des ați reușit să calmați copiii atunci când plâng ( deși e important ) sau cât de des ne plângem de noi înșine.
În cele din urmă, a fi mamă nu e o monedă de schimb. Oferi, negociezi, înveți, depășești obstacole, te documentezi, IUBEȘTI. Nu am regretat faptul că am pus cariera mea pe “hold” pentru a mă dedica lor o perioadă. Ştiu că ceea ce fac eu este important. Vorbește despre mine ca om mai mult decât orice CV.
Și mai am o mulțime de timp înainte pentru mine, a venit timpul cărții pe care vreau să o public, a proiectelor frumoase pe care am început să le dezvolt.
Momentul meu e chiar acum. …Important este ca de fiecare dată, atât ca mamă dar mai ales ca femeie să vă spuneți:
… Dar, uneori, doar uneori, aş dori un premiu pentru asta!
Meritați!
Mariana Stan
Sursa foto: Arhiva personala, Pinterest.com
