1 Iunie minunat, fericit, colorat, asemănător cu Moș Nicolae, o zi în care ne facem luntre și punte, să împlinim dorințele celor mici. Amuzant este că până și fiica mea de 13 ani mă întreabă cum sărbătorim Ziua Copilului. Ea care care deja tânjește la viața de adult.

Așa mamă așa fiică! Primesc un răspuns decent, nu? Atunci când o întreb tendențios dacă mai are de copilărit mă trimite repede la DEX sau rămâne la statutul de adolescent cu planuri fabuloase de a petrece singură cu prietenii.

Până la urmă există o mare parte de adevăr în toată atitudinea asta. Petrecem cu copii alături de copii, cum rămâne cu copilul din noi? Acela care, dacă mai trăiește în noi, are rolul neuronului stingher.

bccc217bf3311f3effcb68f5f586bc25

S-a întâmplat să rememorez  alături de ele, ce făceam noi de 1 Iunie sau încercam  o comparație cu părinții noștri, cu limitele acelor timpuri și plăcerile consacrate: vată pe băț, măr glazurat, acadele, sucurile Brifcor sau Pepsi la sticlă, în cel mai bun caz.

Vorbim despre copilăria sau adolescența noastră marcată de brand-uri celebre: Șoimii Patriei sau Pionierii, blugii evazați Wampum, adidașii Puma. Să tot visezi la copilărie!

Așadar luați o gură mare de aer și gândiți-vă puțin și la voi adulții, la copilul acela din voi, care încă mai urlă pentru un moment de libertate, tânjește după butonul – Pauză –  și vrea să își facă puțin de cap, măcar pentru o zi. Fără sentimente de vină, fără lacrimi în ochi, fără teoria abandonului care lasă sechele.

e23ed23ce99e2bb521be7c983d8bbdef

Trăiți frumos doar pentru voi, abandonați câteva ore realitatea și faceți toate acele lucruri pe care de obicei nu le-ați face decât controlat: râdeți cu poftă, plimbați-vă desculți prin iarbă, dați- vă în leagăn fără să vă fie teamă să numărați, priviți stelele seara în timp ce beți un pahar cu vin, dansați ca doi copii nebuni care se văd pentru prima oară și își dau seama că e o anumită chimie între ei, alergați pe malul mării (nu cred că există un sentiment de libertate mai puternic decât acesta), țineți-vă de mână, IUBIȚI.

Avantajul este că acum, nu vă vor certa părinții că ați întârziat, că nu ați sunat sau că ați greșit persoana. Singura limită ești tu. Asta nu înseamnă că nu-ți iubești copiii. Înseamnă că trăiești.

Nu uitați să fiți copii! Copii mai mari, măcar pentru o zi.

Trăiți!

 

 

Sursa foto: Pinterest.com

Facebook Comments
Author

Write A Comment