Se spune că o dată cu vârsta vine și înțelepciunea. La fel și arta de a iubi. Nu aceea care impune un manual de utilizare, aia care presupune o groază de nuanțe pe care le poți percepe doar sacrificând logica și rațiunea într-o clipă. Acea sintagmă cu iz franțuzesc: je ne parle pas de l’ amour. Je le fais.

De mult timp încercam să conturez câteva idei în jurul unui proiect mai vechi. Unul legat evident de cărți, personaje feminine controversate  în literatură și modul lor de a-și trăi viața. Femei înainte de toate și apoi mame. Iubind banal sau pasional, trecând peste limite sau, din contră, limitate de rigorile vremurilor pe care le trăiau. Să le judecăm?Nu!

Despre ele vreau să vorbim. Risc asumat fiindcă și în momentul de față recenziile despre ele nu sunt tocmai cele mai bune. Au schimbat percepții despre mariaj, parteneriat, cuplu sau  iubire. Nu se cuvenea, nu are ce căuta într-o poveste de dragoste. Sau ar trebui să trăim și să iubim după tipar? Voi ce credeți? Știu că intru pe teren alunecos deoarece chiar și în zilele noastre trăim după percepții.

38cb914116e0cad882600bab952ff810

Vreau doar să vorbim despre iubire și formele ei. Despre statutul femeii în societate, prejudecăți, superficialitate și relații. Ne-am păstrat plăcerea de a pune etichete iar modul în care percepem nefericirea raportat la cel de lângă noi include dorința, încântarea sau vina. Slăbiciuni.

Cum vi se par Emma Bovary (Gustave Flaubert), o femeie care a refuzat să privească lumea așa cum e, Anna Karenina ( Lev Tolstoi ) cu iubirea nebună, mistuitoare, dusă la extrem, Jane Eyre (Charlotte Brontë), fragilitatea care ascunde tăria de caracter, Maitreyi (Mircea Eliade), o iubire profundă dar separată de diferențele culturale și religioase?

Sunt doar câteva exemple de la care putem pleca. Pentru a face un mic joc de limbaj putem porni de la ideea că fiecare dintre noi ascunde o poveste de dragoste nespusă. Una atât de intensă încât ne e greu să vorbim despre ea cu voce tare sau poate o poveste copilărească despre care am scrie adevărate romane, râzând.

Ioana Pârvulescu scria în Inocenții astfel: ,, eu cred că fiecare om trebuie să aibă un secret al lui, ca să fie cu adevărat frumos. Și mai cred că fiecare carte trebuie să aibă o viață secretă a ei ca să fie cu adevărat bună. Secretele astea nu-i bine să fie dezvăluite decât oamenilor încăpători pe dinăuntru(…)Dar dacă-l spui unui om cu suflet mare, asta te întărește. Secretele cărților dăinuie ani de zile. Cărțile care au un secret pot fi citite și după o sută de ani, și după o mie de ani

Așadar deschid rubrica Women’s Corner cu un personaj drag mie încă din liceu. Sedus de propria viață. Emma Bovary. Nu voi pune la colț moralitatea și decența din contră vor deveni argumentele mele pentru a vorbi altfel decât s-a vorbit despre Emma Bovary. E genul de personaj pe care îl vezi diferit ori de câte ori recitești cartea lui Gustave Flaubert.

madame-bovary919-cover_big

Nu a fost o pură întâmplare faptul că am regăsit această carte, făcându-le o vizită fetelor de la Merci Charity Boutique. De aceea vom organiza aici lunar o cafenea literară, vorbind cu plăcere despre iubiri și femei controversate în literatură.

Nu pretindem faptul că vom face adevărate analize elitiste. Vorbim și  împărtășim idei despre puterea sau slăbiciunea femeii, senzualitatea sau inocența ei, inteligență, supunere și răzvrătire. Fără a vinde un model comportamental. Poate doar pentru a lucra puțin la mentalități.

Fiecare întâlnire va avea un invitat surpriză din lumea literară, cinematografie sau teatru care ne va ajuta să înțelegem mai bine arta de a iubi prin ochii fiecărui personaj.

Revin cu formatul primului eveniment din luna iulie, în curând. Până atunci aștept să-mi scrieți părerile voastre despre acele femei din literatură care v-au impresionat pozitiv sau negativ prin modul în care au trăit și iubit.

Facebook Comments
Author

Write A Comment