Palma peste față, trasul de păr, umilirea în public, țipatul isteric și replica eu te-am făcut  tot eu te omor. Cât de cunoscut sună pentru voi acest tipar comportamental? E suficient să vă jucați puțin prin parcuri iar sursele de inspirație nu vor întârzia să apară.

Te întâlnești cu o mamă care îți dă sfaturi de parenting: ,,îi dai peste mână când nu are voie la ceva”, peste un tată sătul de acest rol: ,, dă-i peste gură când vorbeşte urât” sau peste o bunică obosită de sarcina de a avea grijă de copil: ,,palma la fund când nu ascultă…să știe cum stă treaba”.

Uneori vrei să intervii apoi reușești să te abții fiindcă te gândești că nu mai ai ce să educi la un adult pentru care educația de bază se face cu pumnul. Alteori îți spui punctul de vedere pentru că nu mai poți răbda să vezi cum un copil de 3-4 ani sau chiar mai mic e lovit peste gură, ridicat de mână și dus cu forța la colțul lui doar fiindcă nu a executat cerința din prima.

Violența distruge încrederea, percepția și dezvoltarea copiilor noștri, distruge viitorul adult și îl transformă în abuzator, mai departe.

Pe 6 decembrie 2017 Fundația World Wision Romania a lansat raportul de cercetare “De ce lovim copiii?”. Modul în care este percepută atitudinea față de violență și efectele violenței pe termen mediu și scurt a conturat rezultate șocante.

Nuieluşa lui Moș Nicolae este o metaforă, dar noi, cei care trăim aici, nu în poveste, pare că am înţeles-o ad litteram. Din povestea lui Moş Nicolae trebuie să reţinem pacea, înţelegerea, înţelepciunea, răbdarea şi capacitatea de a iubi neţărmuito analiză asupra factorilor declanșatori care duc la violența părinților asupra copiilor ( Daniela Buzducea, Director Executiv, WWR)

003 Lansarea Raportului de ce lovim copiii_preview
Lansarea raportului  De ce lovim copiii

Studiul arată că doar 1 din 10 (9%) părinți români nu şi-ar lovi niciodată copilul; atitudinea violentă față de copii se regăsește portretizată în 7 tipologii distincte de părinţi care justifică violența în moduri diferite:

  • 1 din 2 părinţi (51%) cred că lovirea este pentru binele copilului;
  • 1 din 10 (10%) consideră că lovirea apare din cauza copilului;
  • 8% ar lovi copiii dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle;
  • 8% invocă motivații religioase;
  • 6% lovesc copiii gratuit, fără motiv;
  • 5% afirmă că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel;
  • 3% se simt foarte vinovaţi după ce lovesc.

Motivele invocate cel mai frecvent de părinţi pentru a justifica lovirea copilului, sunt neascultarea, 82% dintre părinţi se asociază proverbului „Rufele murdare se spală în familie”, iar 76% dintre respondenţi afirmă că aufost supuşi unor comportamente violente în copilărie, ceea ce sugerează perpetuarea inter-generaţionala a violenţei asupra copilului.

În condițiile în care doar 1 din 10 părinţi nu şi-ar lovi niciodată copilul, 1 din 2 cred că lovirea e pentru binele lui. Părinții români consideră violenţa asupra copilului ca fiind a treia problemă socială din România, după sărăcia extremă şi calitatea educaţiei.

Raportul arată că peste jumătate dintre părinţi nu consideră că o palmă la fund este o formă de violenţă iar peste 90% cred că violenţa este doar atunci când lovirea provoacă vânătăi şi cicatrici sau când părinţii îşi bat copilul fără motiv”, a declarat Daniela Buzducea, Director Naţional World Vision România. “Toate studiile privind efectele violenței asupra copilului ne arată că este imperativ să reconsiderăm această atitudine față de copii și că noi toți, ca societate, avem nevoie de o schimbare care trebuie să înceapă cu copiii noștri.

17-tabele export REVEAL_preview
Extras din raportul Reveal – De ce lovim copiii – pentru World Wision Romania

Care ar fi instrumentele prin care putem opri comportamentul violent chiar înainte de a începe. Ce v-ar spune cifra 1,7 miliarde de copii? Atâţia copii au fost victime ale violenţei la nivel global în anul 2015.

În România, în fiecare oră doi copii sunt victime ale unei forme de violenţă raportată autorităţilor. În 2016 au fost raportate 14.323 de cazuri de abuz, neglijare şi exploatare a copiilor. Ar trebui să ne gândim la cele care nu au fost raportate din diverse motive: teamă, nepăsare, ignoranță.

Anual, în ţara noastră, numărul cazurilor de abuz raportate creşte cu aproximativ 1.000 de cazuri, deşi populaţia de copii continuă să scadă, fiind în prezent cu 40% mai mică faţă de 1990.. 86% din cazurile raportate de abuz fizic asupra copiilor au avut loc ÎN FAMILIE, conform Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului.

Craiova_0080 (1)_preview

Cum se va comporta, pe viitor, un copil obișnuit cu amenințarea, bătaia, cearta, disputele nesfârșite între părinți. Specialiștii spun că în aceste cazuri vorbim de stres toxic iar această stare de alertă ocupă zonele din creier responsabile de învățare și raționament.

Adulţii care au experimentat pedepse corporale în copilărie au şanse mai puţine să termine o formă de învăţământ superior, să obţină un statut social apreciat şi locuri de muncă bine plătite.

Din punct de vedere social un copil pedepsit corporal în copilărie, lipsit de atașament  emoţional, riscă să devină de 9 ori mai violent faţă de copiii care sunt ataşaţi emoţional. Comportamentul acesta se va perpetua și la maturitate: gestionare deficitară a emoțiilor, percepția eronată a intențiilor, depresie, tulburări de stres traumatic, probleme de anxietate, delincvență și consum de droguri. Dacă vom gestiona conflictele prin violență, vom știi că palmele din copilărie sunt motivul pentru care trăim într-o societate care se comportă ca un animal hăituit şi agresiv.

Cercetările arată că băieţii dezvoltă un ataşament emoţional mai redus pe măsură ce cresc.

Mamele le acordă mai puţină atenţie, sunt bătuţi de părinţi de două sau trei ori mai mult decât sunt bătute fetele, au un risc mai mare să sufere din cauza violenţei deoarece li se insuflă ideea că ei trebuie să fie tari, să nu fie pămpălăi.

Abuzul şi neglijarea produc acelaşi tip de leziuni asupra creierului fetelor şi băieţilor, dar fetele tind să răspundă prin retragerea în sine, depresie,neajutorare,dependenţă iar băieţii tind să fie hiperactivi şi impulsivi, să acţioneze cu reflexe de tipul luptă sau fugi.

c9a34654abbab94ad94e726c530742ad

Cum sunt părinții de fapt? Se pare că 76% dintre români afirmă că au fost supuşi la comportamente violente, 55% dintre respondenţii intervievaţi au admis că au fost supuşi unor forme uşoare de violenţă în copilărie, o palmă la fund sau o urecheală, însă nu au luat bătăi, 15% dintre aceştia recunosc că erau bătuţi atunci când meritau.

Majoritatea dintre ei invocă motive pentru utilizarea violenței față de copiii lor, printre acestea numărându-se: neascultarea, lipsa de recunoștință, intervenția în conflictul dintre părinți, nevoi elementare ale copilului ( hrană, îmbrăcăminte,lucruri pentru școală),vorbitul obraznic.

Părinții cu copiii mici au o problemă cu recunoașterea lor, ca rol, în fața copilului, pedepsesc copilul fiindcă cere atenție și nu înțelege faptul că părintele e obosit (atitudine foarte des întâlnită mai ales în mediul rural și în categoria persoanelor cu un nivel scăzut al educației). În cazul părinților de adolescenți, aceștia consideră că prin o atitudine violentă se poate rezolva o problemă punctuală: chiulitul, consumul de droguri, alcool, anturaj dubios, minciuna.

De aceea, părinţii trec foarte uşor în categoria justificare morală (moral justifiers), când copilul începe să ridice probleme pe care părinţii nu le mai pot gestiona şi când părinţii simt că pierd controlul asupra lor.

Să ai un copil înseamnă iubire, veselie, fericire. Să-ți proiectezi frustrările tale de o viață asupra lui e mai mult decât un act de iresponsabilitate sau cruzime. Nu va fi dator niciodată să ducă în spate nefericirea ta proiectată din copilărie, la fel cu nu poate să răspundă el pentru lipsa ta de încredere în propriile forțe.

b73ed805f7925e7c1bec9e9865b6f59c

World Vision România va dedica următorii cinci ani din activitatea sa unei campanii naţionale de reducere a violenţei asupra copilului, ca parte a unei campanii globale – It Takes a World to End Violence against Children – la care vor participa mai mult de 80 dintre ţările care formează Parteneriatul World Vision International.

Fiindcă sunt conștienți că un astfel de proiect nu poate avea impact maxim decât prin suportul altor instituții abilitate, World Wision Romania face recomandări în speranța că vor fi aduse modificari politicilor referitoare la protecţia copiilor faţă de cele mai grave forme de violenţă.

 Îmbunătăţirea cadrului legal de asigurare a protecţiei şi reabilitării copiilor victim, obţinerea expertizei necesare în prevenirea abuzului asupra copilului şi reabilitarea copiilor victime. implicarea ONG-urilor în acest proces şi în identificarea celor mai bune practici din România care ar putea fi documentate şi extinse la nivel naţional şi comunicate la nivel internaţional. necesitatea unei campanii naţionale de conştientizare cu privire la prevederile legislaţiei în vigoare,în ceea ce priveşte interzicerea corecţiilor fizice copilului.

Introducerea obligativităţii participării la cursuri de informare şi reabilitare a celor care au abuzat copii și limitare accesului la funcții care presupun contactul direct cu copiii, a persoanelor condamnate pentru abuz asupra copiilor, par cele mai urgente măsuri.

Violenţa asupra copilului în România ne costă 8,45 miliarde de EUR/an, în condițiile în care  sinuciderea în rândul tinerilor cu vârste între 15 şi 19 ani înregistrează o rată de 6,3 decese la 100.000 de locuitori, comparativ cu media europeană de 4,6 30 conform datelor Eurostat 2014 .

Ce se ascunde în spatele acestor statistici? Copii neînțeleși, părinți neasumați indiferent de categoria socială, lipsa de implicare afectivă, autoritate dusă la extrem și vieți distruse.

Cât de greu poate fi să-ți tratezi copilul cu o atitudine demnă de un părinte care crede în el, care să-l învețe că adevărul sau minciuna trebuie spuse chiar dacă uneori îți tremură vocea. E normal să ne recunoaștem emoțiile decât să lovim în suflet, acolo unde cicatricile rămân pe viață.

 

 

Sursa Foto: World Wision Romania & Pinterest

Facebook Comments
Author

Write A Comment