Important e să îți iubești copilul, să te iubești pe tine și să vrei. O mie de porți se deschid, dar pentru asta e nevoie întâi să îți deschizi ochii.

Andreea Gheța m-a impresionat din momentul în care am început să-i citesc blogul personal. Așa am reușit să o cunosc mai bine, de multe ori mă regăseam în multe din trăirile ei de mamă tânără, optimistă, iubitoare care vrea să construiască fericirea în modul ei original, diferit și asumat.

Nu e ușor să crești un copil singură. Toate planurile tale de viață răzbat exclusiv prin modul în care percepi ființa mică de lângă tine. Te învață să iubești altfel, să fii îndrumător și model pentru doi, să reevaluezi trecutul și prezentul în așa fel încât să poți lupta cu superficialitatea din societate.

Lumea pune ușor etichete fără a cunoaște persoana, judecă, duce adevărul la extrem, tocmai pentru a fi o telenovelă demnă de un mental extrem de limitat. Pe de altă parte este o provocare de a fi mai bună, de a te focusa pe drumul tău, mai greu sau mai ușor, fiindcă decizia pe care ai luat-o nu are legătura cu gura lumii , mai degrabă cu ceea ce a fost în sufletul tău.

Tocmai de aceea Andreea nu vrea să schimbe mentalități, s-a lovit deja de suficiente obstacole, și-a însușit acest rol cu toate implicațiile lui. E bine să te uiți și ce fel de oameni sunt cei ce au asemenea percepții și să nu îți pese. Nu vor contribui niciodată , în mod pozitiv, la viața ta.

Cred că în România mentalitatea e mult prea învechită deocamdată pentru a putea accepta ideea că un copil nu e musai să fie crescut de doi părinți. Da, ar fi de preferat să fie așa, dar când nu se poate, nu se poate. Copilul nu are un defect, iar părintele nu e „săracul”, și e și ăsta un tip de familie. Avem livret de familie și noi mamele singure, se face și dacă nu există tată, statul permite, societatea e problema.

Ca orice femeie are vise doar pentru ea, dorind să devină jurnalistă și a urmat cursurile Facultatății de Jurnalism din cadrul Universității Babeș – Bolyai, Cluj Napoca. Pasiunea ei pentru citit și scris a rămas, a ales totuși varianta de a lucra în cadrul unei bănci, un job care o încântă și îi crează sentimentul că poate genera lucruri valoroase pentru cariera ei.

Nu simt că nu am timp pentru mine, cred că e pentru mine absolut orice fac!

thumbnail_16402902_1428736347158795_3016581869050102589_o

Împlinirea ei cea mai mare este Alexandru, băiețelul ei, încearcă să se facă înțeleasă, să se împartă între casă, serviciu și timpul petrecut cu el. Alex s-a acomodat destul de repede cu ideea că mami merge la serviciu sau la facultate, deși au fost episoade cu plânsete destule, în primul an. Acum e la grădiniță și știe că au amândoi un program pe care trebui să-l respecte. Andreea consideră că munca și școala o ajută să mențină balanța, este mamă, dar nu este doar atât, e nevoie de ea în mai multe locuri și asta o face să se simtă utilă. Ajutorul bunicii este un real folos, cine ar putea să înțelegă  mai bine o mamă tânără, decât propria mamă?

Sacrificiul ca mamă există indiferent de context. La fel și Andreea știe că ziua de azi se datorează alegerilor de ieri, bune și rele, este ceea ce trebuie să fie și probabil dorește să corecteze anumite lucruri precum facem oricare dintre noi. Știe că relația cu  fiul ei,va vorbi despre el la maturitate și tocmai de aceea are o anumită doză de intransigență în ceea ce-l privește.

ab2

 

Un băiat care și-a văzut mama doar la cratiță, va face la fel și cu soția, asta o spun din experiență, eu nu vreau ca fiul meu să crească cu ideea că mama e doar atât. Un copil nu e o povară, nu e o gură în plus de hrănit la masă, e un miracol, care dacă Dumnezeu ți l-a dat te ajută să îl și crești.

I-a fost greu să-l facă să înțeleagă lipsa tatălui, să nu-i simtă lipsa în vreun fel, iar deocamdată crede că a reușit. A realizat că se descurcă mult mai bine decât în scurta perioadă în care a contribuit și tatăl la creșterea lui. Nu poți fi și mamă și tată, poți fi o mamă bună care-i vorbește frumos copilului despre tatăl său, indiferent ce a fost intre voi, adulții. O decizie curajoasă.

Andreea e o femeie puternică deși declară că în spatele acestei femei puternice se ascunde o tânără care și-a dorit întotdeauna o familie a ei. Nu e timpul pierdut.

Până acum a încercat să își atingă scopul de a trăi frumos alături de copilul ei.Și-a dat seama că sensibilitatea nu este un defect, puțini sunt cei care o mai au în suflet, însă trebuie apreciată de cei care îi văd sufletul așa cum este, nu cum ar trebui să fie, deoarece încrederea se câștigă.

Peste 10 ani mă văd la casa mea, la propriu vorbind. Mă văd întorcându-mă de la serviciu și văzându-mi familia care mă așteaptă acasă, familia mea. Vreau să simt că am tot, un om cu care să îmi împart binele și răul și mai vreau copii, cât de mulți. Atunci o să fiu împăcată că nu am trăit degeaba și o să mă apuc de scris cartea pe care visez de mică să o scriu.

 

ab

Încă nu este femeia care își dorește să devină, mai are de lucrat. Nu se lamentează în roluri care nu o pot defini sub nici o formă. Se descrie drept o copilă care ,, se chinuie,, uneori să se comporte ca o femeie. Poate prea deschisă, prea visătoare, prea sensibilă. Capacitatea ei de a se ridica după orice nereușită, ambiția de a-și crește frumos copilul, de a reuși atât pentru ea cât și pentru el, o transformă într-o femeie matură care alege din când în când să copilărească alături de Alexandru. E un lucru bun. O formă de dragoste profundă cum numai o mamă care trăit lecții de viață, poate oferi.

Nu știu dacă mă fac înțeleasă, dar îmi place să mă împart. Sper că sunt și o mamă bună, dar de asta o să mă conving doar când voi vedea în ce fel de bărbat se transformă fiul meu. Sentimentul că ai da orice și ești împlinit chiar dacă nu îți garantează nimeni că o să fii apreciat pentru asta mai târziu, nu îl poți avea decât când ai copii.

Women like you

 

Sursă foto- Andreea Gheța

Facebook Comments
Author

Write A Comment