Sunt la Cluj Napoca departe de București. Inima bate cu putere fiindcă îmi știu mulți prieteni acolo, în Piața Victoriei, unde am ajuns să ne strigăm drepturile. Mi-e dor și drag de toți. Unii au copii mari sau mici și se gândesc la viitorul lor. Alții sunt la început de drum și se gândesc unde să se îndrepte în țărișoara asta ca să fie bine. Sunt convinsă că nu vor să moară cu dreptatea în mână. Sunt sătui de atâta ipocrizie, aroganță, prostie și neputință. Oamenii din stradă să fie reala OPOZIȚIE? Aș vrea să văd același entuziasm și la alegeri. De ce?
Politica este pe bani și pe voturi
PSD a înțeles și a folosit acest principiu dintotdeauna. Traian Băsescu a nenorocit orice fărâmă de partid, de opoziție, cu tăierea salariilor din 2010. Dacă și pensionarii satelor, la 8 ani de la aplicarea – legilor austerității – consideră că este cea mai gravă decizie luată în ultimii 30 de ani, este foarte grav pentru orice politician care se consideră de dreapta.
Fără un plan economic de creștere a salariilor și pensiilor, transpus pe limba și în beneficiul marilor mase sociale, nu putem vorbi de o contrabalansare politică de substanță. PSD știe acest aspect și asta face. Politici pe urechea și buzunarul amărâților și beneficiarilor siguranței posturilor de la stat.
Pâine și circ. Al doilea principiu asumat și pus în practică de PSD, la care partidele de opoziție nu ajung nici măcar la degetul mic, cu mici excepții.
Contează cine votează, contează cine numără, contează cine există
Puterea politică este instrumentul prin care poți crește salariile, poți dezvolta infrastructura, poți reprezenta statul, poți face ceva concret pentru oameni. Oamenii rămași în satele părăsite nu au nevoie de logoree inutilă. Nu te ascultă NIMENI.
Satele și comunele nu au nevoie de facebook, au nevoie de lideri din mijlocul lor, de organizații construite dintre ei, pentru ei. Satele și comunele nu au nevoie de planuri de strângere de semnături pentru diverse proiecte legislative mai mult decât necesare.
Sunt atât de simpli încât pur și simplu nu înțeleg ce vrem de la ei cu atâtea semnături
Au semnat când au predat vaca la CAP, porcul la GAS, legumele, grânele, fructele. Ce mai vrem de la ei ? Semnături ? Atât de abstract, atât de inutil. Nu au apă curentă. Nu au canalizare. Nu au bani. Nu au medicamente. Nu au asistență medicală primară.
50% din populația României are toaleta în fundul curții, iar opoziția strânge semnături pentru modificări cu efecte pe termen de 5-10 ani în planul selecției și reprezentării politice
Organizațiile opoziției din sate și comune sunt Fata Morgana politicii, dai cu parul și nu găsești pe NIMENI. Nu este șocant, dar este iluzoriu să credem că stând pe facebook vom convinge amărâții din sate și comune, din orașele mono-industriale, din orașele cu foste mari fabrici, sau chiar și pensionarii urbanizați în perioada regretată, să voteze cu opoziția. Un plan realist fără o masivă aplecare asupra problemelor celor peste 45% din votanți este lipsit de realism politic.
,,Îi bai că stă lângă ele” este o vorbă folosită în satele și comunele din Ardeal pentru a exemplifica neputința de a avea un lucru simplu, o pâine, o roșie, un cartof, o sticlă cu apă.
Simplitatea este ceea ce a rămas oamenilor din sate și comune
Pentru ei politica a devenit o simplă marotă, o imagine abstractă a manipulărilor de la singurele posturi acceptate și care vorbesc pe limba lor, știți voi care. Totul este filtrat prin gura satului și cât de bine a zis X sau Y.
Privind în trecut e greu să nu ajungi la concluzia sătenilor și oamenilor care totă viața lor au trudit la GAS – CAP, că viața simplă este singura constantă a oamenilor de la sate. Găsești sate părăsite, figuri obosite și lipsite de orice sclipire normală de viață, oameni simpli care au muncit și primesc o amărâtă de pensie de CAP de 640 de lei pe lună.
Tinerii de la sat fie pleacă din țară, fie tânjesc după ajutorul social. Oarecum regula regula asta se aplica și în mediul urban, pe un anumit segment
Pentru ei politica a devenit o simplă marotă, o imagine abstractă a manipulărilor de la singurele posturi acceptate și care vorbesc pe limba lor, ghiciți care. Preotul comunei își joacă rolul de binefăcător spiritual și propovăduiește linia cumințeniei impusă de prefericiții de la București. O capitală abstractă și demnă de dispreț din cauza lipsei de implicare în a construi fabrici și uzine.
De zeci de ori am auzit că ,,era mai bine înainte”, de la bătrâni de peste 65 de ani din satele ardelenești și nu numai.
Nea Grigoraș din satul Giula, satul bunicilor mei, avea 44 de ani la Revoluție, acum are 72 de ani, a muncit toată viața lui la CAP și are un regret profund. A votat PSD dintotdeauna, cu excepția momentului 2004, la prezidențiale, când l-a votat pe Băsescu.
Acum doar privirea pierdută i-a rămas și regretul unor vremuri în care ,,lumea avea de muncă”.
Alternativa politică actuală este pierdută într-un etern joc de glezne și de lipsă de viziunea față de ceea ce trebuie să facă. Am umblat mii de kilometri și nu am identificat decât 5-10% dintre organizațiile opoziției în satele și comunele în care PSD are organizații. De altfel, dintotdeauna.
Bilanț de început…de viitor
Da este un sentiment unic să vezi că mai există unitate la fel cum poate să te scârbească violența nejustificată și golănia. Las deoparte analiza diversiunii fiindcă nu vreau să fie un articol destinat extremelor. Principiul români contra români este strâns legat de toleranță. Fără să fac o comparație cu alte țări, pentru români,toleranța devine un exercițiu de imaginație. Toleranța se termină acolo unde egoismul este prea puternic. Mul’i dintre noi resim’im acest lucru.
Cum este România dincolo de cifre și statistici?
România se află în stand by. Îmi doresc să nu mai fie așa, să simt o evoluție, să aplaud un progres, nu un congres. Văd o țară ruptă în două. România unde ne dorim să schimbăm mentalități, să stopăm defrișarea pădurilor, să nu ne vindem pe 5 lei, în care nu este niciodată mai interesantă capra vecinului decât cea din curtea noastră. Nu vreau să mai trăim în suflet cu handicapul că avem alături o persoană care nu împarte aceleași orientări sexuale sau religioase.
Pentru noi, românii este foarte geu să ne ținem de mână.
În țărișoara asta este atât de ușor să ignorăm ceva care să ne dea atâta bătaie de cap, decât să întindem mâna, ca să ajutăm, să schimbăm. Arătăm cu degetul spre Palatul Parlamentului sau Guvern, Președinție, dar contraexemplele se află și printre noi. Oamenii care protestează pașnic sunt identificați cu galerii de huligani. Toți invocăm schimbarea însă prea puțini avem curajul de a ne asuma acest lucru. În frunte cu marii liderii politici.
Știu și eu și tu, că peste o oră vei uita ce am scris. Dar ce lăsăm copiilor noștri? Mai vrei să fii o generație de sacrificiu?
Generațiile de sacrificiu lasă o Românie fracturată în bucăți de mentalități învechite, lipsă de viziune politică, incultură și nepotism. Nea Ion de la sat nu va mai fi peste câțiva ani, așa va muri, din rodul muncii lui, departe de lumea dezlănțuită și jocurile politice care nu-l interesează. Copiii lui sunt în altă țară sau mutați la oraș unde vor să-și depășească, cum pot, condiția.
La oraș ,,lupta” continuă. Între noi sau pentru o cauză mai bună. Corporatiști și funcționarii publici, nemulțumiți sau preafericiți trebuie să avem aceași miză: VIITORUL!
Noi suntem România, oriunde am fi, trebuie să conștientizăm acest lucru cât se poate de bine, atât la alegeri cât și ulterior. Este trist să ne rămână doar atât DREPTUL DE A PROTESTA! Chiar și acesta îngrădit. Rămânem la mâna politicienilor? Este România mare? Sau rămâne victima clasei politice, inclusiv a fiecăruia dintre noi?
Sursa foto: Arhiva personala
