Monica Popescu și-a deschis puțin sufletul în acest interviu. Au fost multe situații în care m-am întrebat de unde are atât de multă energie, flexibilitate, bunătate sau disponibilitate. Mă întrebam cum o fi Monica atunci când se trage cortina, ce cărți citește sau cum e viața alături de familia ei.

La final am descoperit un om tare frumos pentru care educația copiilor trebuie făcută într-un mod altruist și cu dragoste. Ca orice părinte încearcă să mențină o balanță în echilibru iar acest lucru este atât de greu în zilele noastre.

Toate proiectele sale au în spatele lor alegeri, sacrificii, timp, colaborări  și un principiu de bază:,,Oricâte greșeli ai face, dacă ai puterea să recunoști că ai greșit și să îți ceri iertare, poți avea mai departe o cale de comunicare!”

Ce înseamnă Itsy Bitsy pentru tine? Ce rol a avut în viața ta?

Bună întrebare…Am momente în care simt că mă identific atât de mult cu acest brand, că nu este de mirare cum lumea în general mă trece în telefon Monica Itsy Bitsy. Pentru mine nu este un job. Este o parte mare din viața mea. Sunt norocoasă să îmi fi găsit locul într-o echipă cu valori multe comune, cu obiective care mă definesc și pe mine ca om sau profesionist.

Dacă faci în viață lucruri în care crezi ești și fericit și aduci și plus valoare pentru cei din jur. Eu asta fac de ani buni și în echipa Itsy Bitsy.

Cum decurge o zi din viața Monicăi Popescu?

În general, când este și școală, încep dimineața la 7, trezindu-mi copila. O pregătesc de școală pe Inia și apoi îmi iau timp pentru mine. Îmi fac minutele de sport sau yoga, pun de pâine pentru prânzul Iniei (fac pâine în casă, cu mașina de pâine, care se programează ușor), hrănesc pisica și mă pregătesc de plecat la radio sau la întâlniri.

Restul zilei trece ca vântul în general. Mă întâlnesc aproape zilnic cu colaboratori faini, cu colegi cu care lucrez pe proiecte dedicate copiilor și părinților. Fiecare acțiune frumoasă, la care pun umărul, mă încărcă de bucurie. Când văd copii râzând și părinți împărtășind experiențe și informații, mă simt inspirată și cu sens, în ceea ce fac.

Seara este adesea program de relaxare. Îmi dau timp și mie, petrec și cu Inia timp de calitate, în funcție de nevoile ei, ies în oraș, mă conectez cu cei dragi…În general aleg să fac ce mă încarca. Poate fi o ședință de aqua gym, poate fi o cină cu cineva drag, poate fi o seară de teatru, un concert…un masaj. Ce simt nevoia…

Derulezi o mulțime de proiecte de impact pentru societate alături de colegii tăi. Poți sa ne spui mai multe despre ele?

Lucrez cu drag în proiectele Itsy Bitsy, îmi dedic energie și în proiectele Asociație EMOVERE, pe care le coordonez de prin 2011, mă implic în proiectele Asociației Kineto Bebe și în multe alte proiecte care au ca obiectiv starea de bine a copiilor și părinților. Fac cu dedicație, doar lucruri în care cred și pe care le aplic și în viața mea.

Nu cred că poți fi convingător când vorbești despre un mod de viață, decât dacă îl practici. De ani de zile susțin sportul, ca mod de dezvoltare sănătoasă a copiilor, dar și practic, cât pot de multă mișcare. Și Inia mea face multă mișcare.

Am lucrat și lucrez cu mare convingere în campaniile Itsy Bitsy, care susțin nevoia de timp de calitate părinte – copil, care au făcut și din 1 Iunie o zi liberă națională. Toate campaniile Itsy Bitsy răspund nevoilor unor copii, ca al meu. Deci sunt implicată cu mare convingere, pentru că îmi doresc să aibă șansă la o viață mai bună toți copiii din România, așa cum îmi doresc asta și pentru Inia. Suntem în echipa Itsy Bitsy mulți părinți. Ne lăsăm inspirați de copiii noștri, de nevoile lor și căutăm mereu să “ascultăm” cât mai bine vocea ascultătorilor noștri. Fiecare generație este altfel, are alte nevoi. Cred că cel mai dinamic public pe care îl are un brand este cel de copii. Ei sunt mereu noi.

Crezi în principiul supermame cu superputeri ?

Eu cred că o mamă are momente în care accesează puteri, pe care nici nu le bănuia. Nu cred în obiectivul de a fi mama perfectă. Ajungi să fii cea mai frustrată mama, cu un copil nemulțumit. Perfecțiunea nu există. Cel puțin la oameni, și dacă tinzi cu disperare către așa ceva, ajungi sigur veșnic nemulțumit. Cred în mame care se bucură de copiii lor, de experiențele mici, de zi cu zi, care se descoperă pe zi ce trece alături de copiii lor. Cred în armonie și echilibru. Acestea sunt idealurile mele ca mama. Evident că nu îmi iese mereu, dar îmi doresc asta cel mai mult. De câte ori am ținut morțiș să aplic ceva în educația copilului meu, am blocat rău lucrurile. Dacă am putea să ne ascultăm mai mult intuiția și inima, cred că am fi mame mai bune. Nu zic să nu studiem și să nu învățăm din experiența altora. Dar să nu rămânem blocați în rețete.

E greu job-ul de părinte. Cum vezi comunicarea părinte-copil ? Ce lipsește în această relație?

Cel mai greu job din lume.  Aș vrea să spun că glumesc, dar lucrez cu părinții de peste 15 ani, sunt părinte de 11 și am văzut atâtea provocări și experiențe, că nu se compară cu nici un alt domeniu la care am avut acces. Dar pe cât de provocator este acest rol, pe atât de mult ne ajută pe noi adulții să evoluăm ca oameni. Cred că în comunicarea dintre părinte copil, dincolo de toate tehnicile din cărți, te ajută cel mai mult onestitatea. Oricâte greșeli ai face, dacă ai puterea să recunoști că ai greșit și să îți ceri iertare, poți avea mai departe o cale de comunicare, cu al tău copil.

Ce poate lipsi în comunicarea aceasta? Multe. Încrederea, sinceritatea, armonia, înțelegerea, empatia…Dar îmi place să nu mă gândesc la ce poate merge rău. Mai bine să pun lumină pe ce putem face să fie bine.

Dacă punem în oglindă tot ce am scris mai sus, avem chiar ingredientele unei comunicari bune…spre foarte bună.

Despre parenting numai de bine? Crezi în modele și un anumit ghid de conduită?

Cred în părinte informat. Cred în cărți și informații validate științific. Cred în povești ale experiențelor de succes. Cred și în lecții bine învățate. Cred în specialiști empatici și bine documentați. Și avem și în România, unii grozavi. Cred că mereu este mai înțelept să înveți și din experiența celor mai buni, decât să o dai în bară. Altfel, faci experimente pe pielea copilului tău și nu cred că își dorește cineva asta.

Dar nu cred că trebuie să se bazeze nimeni rigid pe rețete, de niciun fel. Cred că totul trebuie verificat și adaptat la personalitatea și valorile fiecărei familii. Echilibru, cum spuneam și mai sus.

Povestește-ne despre publicul vostru. Cred că e o provocare să ai un astfel de public?!

Am scris și mai sus. Avem cel mai frumos, mai dinamic și mai provocator public. Fie că mă refer la copii, care sunt foarte diferiți de la an la an. Fie că mă refer la părinți, care și ei evoluează ca nevoi de la generație la generație.

Dar fiind un public așa special noi suntem mereu în creștere. Suntem prezenți și atenți în tot ce facem, creativi, dinamici, ca să ținem ritmul cu ascultătorii. Deci, nicio șansă să nu evoluăm permanent.

Campania voastră despre bullying a evoluat foarte frumos, în curând devine un proiect de lege. Cum vezi tu acest fenomen care se manifestă din ce în ce mai mult în rândul copiilor?

Eu cred că fenomenul, care acum are și o denumire – bullying, se manifestă de când lumea. Doar că oamenii aveau un nivel de conștiință mai scăzut și nu conștientizau ce mult rău poate face în dezvoltarea unui copil. Era ca o lege a junglei printre oameni. Din fericire, au mai evoluat lucrurile și acum învățăm să conștientizăm ce se întâmplă, să prevenim, să fim alături de copiii noștri.

Proiectele de legi de prevenire a bullyingului au fost deja depuse în Parlament și au pornit drumul către votul final. Au primit deja aviz favorabil de la următoarele comisii: Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale și Comisia pentru sănătate şi familie. Speram la vești bune cât mai curând.

Să crești oameni mari nu e un lucru ușor. Există o valoare de la care nu te-ai abate niciodată?

De mică eu i-am spus Iniei un principiu de viață în care cred mult – Să nu-ți faci rău și să nu faci rău. Cred că viața mea are la bază acest principiu.

De ce anume ți-e dor din copilărie?

De libertatea de a alerga pe dealuri și pe malul Putnei, de libelule colorate, de Trichi, cățelușa care mi-a salvat viața, când era să mă înec.

Ce înseamnă pentru tine un copil fericit?

Un copil cu sclipire în priviri, liber la vorbă, care are curajul să greșească, care știe să spună și nu, fără frică…

Unde evadezi, atunci când simți nevoia de un restart?

La mare! În Vama Veche…

Într-o carte bună.

 

Sursa foto: Cristina Nichitus Roncea, Monica Popescu

Facebook Comments
Author

Write A Comment