Cât de conștient trăim? Recent am trecut printr-o perioadă cu multe semne de întrebare, în care minusurile erau mai evidente decât plusurile iar semnul egal trimitea către o numărătoare inversă.
Nu puteam să nu fac o scurtă comparație cu O sută de zile de fericire, cartea lui Fausto Brizzi, în care personajul principal, luat prin surprindere de o veste proastă, decide să repare tot ce era în viața lui, în 100 de zile.
Orizontul meu era altul dar m-am confruntat cu aceeași provocare. Plus, minus, bun, rău și o groază de cercuri în care se aflau oameni de care mă simțeam legată.
Nu-mi doream să fi trăit o altă viață, însă ca orice om, indecis în anumite momente, o dai pe emoțional mai mult și zici că ți-a fost frică de fericire. Dar fericirea cere să-ți asumi riscuri. Poate te temi să-i afli gustul ca apoi să-ți scape printre degete!
Am mai spus asta, nimic nu este întâmplător, doar că uneori nu suntem prea conștienți de toate indiciile care ni se trimit. Ceea ce am trăit a fost o experiență care mi-a schimbat radical viața. Nu intru în detalii personale fiindcă e irelevant însă vreau să insist pe restart. Restartul e cel mai bun tratament posibil. Dureros dar plăcut, chiar dacă ai senzația că tot ceea ce obții este ziua de mâine.
Din fericire, optimismul meu incurabil și-a făcut datoria în toată harababura asta. Cert e că am realizat cam târziu că sunt un om tare complicat și spontan pe de altă parte iar șablonul nu este prietenul meu cel mai bun. Provocările vieții, multe zic eu, au devenit niște accesorii de care nu aș putea să mă despart vreodată. Ce ar fi viața fără provocări? Știu că uneori nu a existat loc în lume care să rivalizeze cu patul ăsta răvășit numit viața mea.
Nu vreau să pară că mă apăr, iar, voi trecătorii, să spuneți că e o bâlbâială ca să justific poate un eșec. Tot ce mi-am propus a fost să mă întorc la ea, la ziua de ieri, fără regrete. Simt că-i datorez cuiva viața și când îi datorezi cuiva viața trebuie să o trăiești.
Cum poți să înveți dorindu-ți cu o asemenea furie să schimbi lumea și să te mulțumești cu monotonia vieții? Dar dacă nu ești gata să faci totul ca să distrugi zidurile cotidianului tău, atunci poate că nu vrei să fii fericit. Să trăiești pentru că mâine nu este doar o altă zi.
O prietenă spunea ieri strângându-mă în brațe – Trăiești, băi, trăiești! Bucură-te! Dacă tu nu, atunci cine?!
Știu că nu prea avem timp să facem asta, trebuie să trăim într-un alt fel pentru a supraviețui nevoilor curente. Mai mult ca oricând reiau urările de la sfârșitul anului trecut, cu mențiunea că ar trebui să le trecem pe o listă prioritară.
Nu uitați să iubiți nebunește, scrieți istorie în felul vostru pozitiv, trăiți cu intensitate, iertați, citiți cât mai mult, sărutați pe cineva despre care credeți că este absolut minunat și are un rol special acolo în sufletul vostru, sperați, corectați, sprijiniți oameni care au nevoie de voi și undeva, la sfârșitul anului viitor, zâmbind, să fiți mai puternici, mai înțelepți, mai împliniți!
Trăiți!
Sursa foto – Arhiva personala & Pinterest.com
