Tot ce îmi doream era o căsuță la țară și multă liniște. Am făcut rezervarea la Viscri cu gândul să fiu mai aproape de natură și să mă pierd, uitată de lume, printre căsuțele de poveste.

Două zile în acest loc au contat pentru mine cât o vacanță all inclusive.  Da, trebuie să fiți pregătiți. Luxul tradițional nu se compară cu fițele unui hotel de 5 stele. Trebuie doar să-ți placă să trăiești așa.

În fond, pentru asta te duci la Viscri. Odihna departe de zgomotul urban într-un sat învăluit de colb sau spălat de ploi de vară. Sat autentic unde timpul își spune povestea extrem de frumos.

Cum am ajuns

Am plecat dimineața pe traseul București – Brașov – Viscri ( DN 13/E60). Călătoria noastră a durat cinci ore. Ne-am întors din drum datorită faptului că erau executate lucrări de infrastrucrură la drumul de acces dinspre Bunești.

Pentru cei care nu știu, Viscri poate fi accesat și prin satul Dacia, pe un drum asfaltat care urcă și coboară printre dealuri.

Arhitectura săsească dăinuie de mai bine de 200 de ani. Casele vesele, colorate în nuanțe de albastru, verde sau crem par desprinse dintr-un tablou celebru.

Unde am fost cazați

În privința cazării, noi am optat pentru Pensiunea Viscri 195 și rău nu mi-a părut. O recomand tuturor celor care caută un loc autentic, cu un design deosebit și atenție la detalii.

Proprietarul pensiunii a fost un om pe sufletul meu atât în privința ospitalității cât și a lucrurilor pe care le-am învățat de la el.

Seara, după cină, ascultam povești în curtea casei. Paharul de țuică aducea cu el alte discuții despre oameni, schimbări și istorie.

Dimineața la micul dejun ne întâmpina cu o cafea savuroasă și cu o stare de spirit menită să-ți facă ziua bună.

Închipuiți-vă genul de om natural, cult, extrem de atent la ceea ce se întâmplă în jurul lui, care poate să-ți răspundă la toate întrebările despre lucrurile din sat, turism, servicii sau viață.

 Viscri 195 a fost o parte din planul său de business și, cred eu, provocarea vieții lui. Lucrul acesta se vede în fiecare detaliu al casei (ridicată în 1934), începând din exterior până la cele mai mici detalii din interior.

Toate camerele sunt dotate la standardele actuale, în așa fel, încât să te poți bucura de tot confortul indiferent de perioada anului.

Dacă vă doriți autenticitate trebuie să ajungeți aici. Vestiții papuci de pâslă confecționați la Viscri îi găsiți la ușa de la intrare. Apoi își spun povestea: scara interioară, mobilierul din lemn pictat, decorațiunile, zona de recreere, cuptorul de pâine, biblioteca din șopron.Toate au rolul și frumusețea lor. Fără spoială inutilă doar de dragul de a impresiona.

Pensiunea Viscri 195 este alcatuită  din 4 camere, dintre care 2 camere duble, o cameră triplă și un studio la mansardă cu o capacitate de 4 locuri.

Toate camerele dispun de baie proprie și încalzire centrală. Șopronul de lemne recent amenajat în sală de mese are o capacitate de 30 locuri.

Vă puteți bucura de un loc pentru gratar și o curte cu mult spațiu pentru relaxare.

 Noi am optat pentru camera de la mansardă cu vedere spre grădină și sat. Camera este împărțită în două zone: cea de dormit, cu pat matrimonial, birou și două noptiere și zona de zi cu o canapea extensibilă, o bibliotecă, șemineu și o măsuță cu două scaune.

Interiorul unei case poate să-ți schimbe stilul de viață. În ceea ce mă privește pe mine, cârcotașă din fire când vine vorba de servicii și design, am rămas fără cuvinte. Deja mă vedeam scriind la biroul din lemn sau răsfoind pe balcon una din cărțile din bibliotecă având alături o cafea.

În fiecare dimineață, când mă trezeam cu fetele, primul lucru pe care îl făceam, era să privesc prin cele două gemulețe dinspre stradă. Pozele pe care le atașez aici vorbesc de la sine.

Tot la Viscri 195 mâncați cea mai bună prăjitură cu mălai și vișine

Nu mâncasem o prăjitură cu mălai din vremea copilăriei. Acasă la Dorin Pușcaș am savurat delicioasa prăjitură cu mălai care imi amintea de bunica.

Amabil fiind mi-a lăsat rețeta pe care o împărtășesc cu voi aici:

Ingrediente

3 ouă

450 ml de iaurt

10 linguri de zahăr

15 linguri de făină de grâu

10 linguri de făină de mălai

200 ml ulei

Un vârf de cuțit praf de copt

Lamâie rasă

Mod de preparare

Se amestecă ouăle cu zahărul și coaja de lămâie, adăugăm uleiul, iaurtul, apoi făina și mălaiul amestecat cu praful de copt.

Compoziția obținută se toarnă în tava pentru prăjituri și se adaugă fructele trecute prin pesmet.

Prăjitura poate fi servită caldă, cu puțin zahăr tos deasupra, sau rece alături de o cană de lapte cald, ceai sau cafea. Eu am încercat acasă varianta cu afine și zmeură.

Satul Viscri și renumele Prințului de Wales

Cine nu știa de Viscri a aflat de la televizor prin intermediul știrilor referitoare la Prințul Charles. Casa prințului de Wales era la câțiva metri de cazarea noastră.

O casă vopsită în nuanțe de albastru, simplă, care poate fi închiriată în regim de pensiune, atunci când prințul nu este în vizită.

Prințul Charles vine, de obicei, primăvara sau toamna. Pasionat de botanică, face multe drumeții prin împrejurimi și totodată ne-a atras atenția despre frumusțea sălbatică a naturii pe care ar trebui să o prețuim mai mult.

Ce poți face în Viscri

Ei bine, trebuie să-ți placă mersul pe jos, dacă vrei să trăiești adevăratul sentiment de viață la țară. Veți găsi case săsești transformate în pensiuni, dar și căsuțe uitate de proprietari, nerevendicate sau măcinate de amprenta timpului.

Sătenii au prins gustul vizitatorilor, te salută ba cu blândețea sau curiozitatea străinului, ba te privesc încercând să ghicească dacă ești român sau străin.

Faceți turul satului. Opriți la Biserica Evanghelică Fortificată din deal.  Construcția datează din secolul al XIII–lea, iar din anul 1999 face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Prețul unui bilet de acces este de 8 lei.

Aveți posibilitatea să vizitați:  mini muzeul din interiorul curții bisericii, orga veche de 300 de ani, băncile din lemn sculptat sau, dacă sunteți curajoși, să urcați spre turnul bisericii pe treptele înguste. Bonusul este panorama superbă asupra întregului sat.

Biserica Ortodoxă din Viscri

Pare desprinsă din romanele românești. Imaginea unei biserici în vârf de deal, înconjurată de flori și verdeață, unde nea Ion vine să-ți deschidă și îți spune despre  pomelnice, lumânări și datinile din sat. Biserica se află pe locul unde era așa zisa graniță dintre partea săsească a localității și cea românească.

Prânzul în Viscri

Dacă vi se face foame puteți încerca la una din pensiunile aflate în proximitatea Bisericii Fortificate.

Dacă nu țineți la siluetă, recomand mămăliga cu brânză, ciorba de fasole boabe cu ciolan iar ca desert plăcinta cu mere alături de un sirop de căpșuni dres cu apă rece. Prețurile au fost super decente.

În rest, nu veți găsi magazine la colț de drum sau tarabe care să te îmbie cu bunătățuri. Noi am căutat vestita dulceață de nuci sau rubarbă, dar am rămas cu dorința.

Singura achiziție făcută a fost un tablou cu soarele și luna, expus alături de alte obiecte tradiționale în curtea pensiunii de care v-am scris mai sus.

Drumetii

Dacă ajungeți în Viscri trebuie neapărat să faceți drumeții. Puteți să vă programați o plimbare cu caruța de 2-3 ore prin împrejurimi. Costă 60–70 de lei. Aveți ocazia să închiriați și biciclete de la o pensiune din sat. E genul de turism local extrem de agreat de turiștii străini.

Mersul pe jos face piciorul frumos. Cum altfel să te bucuri de natură și frumusețea ei. Drumul spre Fabrica de Cărămidă  poate fi un obiectiv.

Trebuie doar să ai răbdare să urci dealul spre pădure ca să-ți primești recompensa finală: o panoramă extrem de frumoasă cu Biserica Evanghelică Fortificată.

Așa am reușit să străbatem șapte kilometri pe jos. Florile sălbatice, turmele de oi, caprioarele cu iezi, iarba crudă, unduirea copacilor, ne-au fost cei mai buni prieteni.

Primirea celor 300 de vacute seara

Pentru genul acesta de experiență m-am întors în urmă cu cu 30 de ani când așteptam ciurda bunicilor mei la țară. Acum repetam experiența alături de fetele mele, turiștii francezi, englezi și germani cu copiii lor și noii prieteni.

Trebuie doar să fii punctual. La ora 20.30 – 20.45 are loc deschiderea cu turma de capre, urmată de cai și văcuțe dornice să ajungă acasă, la stăpâni. Memorabilă experiență și acum la maturitate. Un obicei pe care sper să aibă ocazia să-l vadă și nepoții mei cândva.

Recunosc că m-am despărțit cu greu de Viscri și frumusețea pensiunii unde am stat.

E greu să găsești în țara asta locuri și oameni care te facă să te simți ca acasă. Un motiv în plus să revin, undeva în toamnă, când se coc fructele, și-mi voi bea cafeaua cu lapte, dimineața devreme, în curtea lui Dorin Pușcaș.

 

 

Sursa foto: Arhiva personală & Pensiunea Viscri 195

 

 

Facebook Comments
Author

Write A Comment