Hai să vorbim! De câte ori ați vorbit cu copilul vostru despre momentele grele, sensibile cu care se poate confrunta în viață. Ați încercat vreodată să-i explicați lucruri despre pierdere, doliu sau moarte la fel ca în cazul acelor întâmplări care l-au făcut fericit?

Discuția pe această temă este cu două tăișuri. Pare condiționată de vârstă și totodată de capacitatea noastră de a prezenta situațiile dificile prin prisma emoțiilor.

Nici pentru un adult nu este tocmai ușor să gestioneze acest caracter definitiv al morții. Vă spun din propria experiență fiindcă am trecut recent printr-un astfel de episod. Cum să-l faci să înțeleagă dacă nici tu nu poți accepta măcar ceea ce s-a întâmplat?

O carte care m-a învățat și pe mine foarte multe despre acceptare și capacitatea de a merge mai departe a fost –  Poți să fluieri, Johanna. Este semnata de suedezul Ulf Stark și ilustrată de Anna Hoglund. A fost lansată recent și o găsiți la editura Cartea Copiilor.

Noua apariție este dedicata copiilor între 6 si 12 ani și tratează subiecte sensibile precum sfârșitul vieții, relațiile cu bunicii și importanța clipelor petrecute împreună cu cei dragi.

Povestea este simplă, poate tristă și prea adevărată când vezi în ochii celor din jurul tău identificarea cu personajele. Situațiile extrem de sensibile sunt prezentate cu o frumoasă doză de umor în așa fel încât ajungi să asimilezi totul ca pe o poveste cu morală.

Citiți despre prietenia emoționantă dintre Berra, un băiețel fără bunici, și Nils de la căminul de bătrâni.

Ulf și Berra sunt doi prieteni care trăiesc într-un oraș din Suedia. În timp ce se joacă vorbesc despre cât de grozav este să ai un bunic.

  Berra s-a uitat la cerul plin de nori și a mormăit:

-Aș vrea și eu să am un bunic. Ce fac bunicii toată ziua, de fapt?

-Păi, te invită la o cafea cu lapte, de exemplu. Dacă vrei.

Berra nu are bunic. Nu știe ce implică o relație de acest fel. Ce experiențe poți trăi.  Provocat de descrierea prietenului său Ulf,  Berra își dorește cu ardoare să cunoască pe cineva care ar putea să-l facă să trăiască experiența bunic – nepot.

Astfel se naște ideea lui Ulf de a-și duce prietenul la căminul de bătrâni din orașul unde locuiesc pentru a-l ajuta să cunoască unul.

Dintr-o idee absolut nebunească se naște o prietenie frumoasă între cei doi copii și bătrânul Nils. Curiozitatea îi apropie din ce în ce mai mult. Joaca devine elementul care transformă prietenia lor într-o relație definită de dragostea firească și necondiționată.

Plimbările în natură, ridicarea unui zmeu, discuțiile pe tema relațiilor dintre oameni devin un liant pentru cei trei. Fiecare dintre ei trăiește clipa așa cum simte.

Chiar dacă Nils este doar un bunic de împrumut, ajunge să câștige inima copiilor prin sfaturile, noblețea și nebunia lui contrară vârstei. Pe de altă parte, copiii îi oferă lui acel sentiment că este apreciat și dorit. Chiar dacă are o vârsta înaintată și locuiește într-un cămin pentru bătrâni.

Ultima provocare, aceea de a-i învăța să fluiere, rămâne oarecum neîmplinită, cel puțin din partea bunicului. Cei doi revin la căminul de bătrâni pentru a-i arăta acestuia că au reușit să învețe. Însă află că bunicul Nils a murit.

Reacția dură, firească, tipică unui copil, apoi resemnarea lui Berra în fața morții bătrânului, aduce cu sine și mesajul de la finalul cărții.

Îi respectăm pe cei care pleacă dintre noi făcând lucrurile pe care ne-au învățat ei să le facem de-a lungul vieții sau vorbind despre ceea ce am simțit atunci când trăiau alături de noi.

Atunci Berra a ridicat mâna și-a început s-o fluture, până când toată lumea s-a uitat la el.

– În orice caz, a fost bunicul meu, a zis el.

Dupa care lumea s-a apucat să pună flori pe sicriu.Berra și cu mine am fost ultimii.Ne-am înclinat și Berra a pus trandafirul lui Gustavsson peste celelalte flori. După care a rămas țintuit acolo, deși eu îl trăgeam de mână să plecăm.

-Acum o să fluier! A spus el cu ochii țintă la sicriu. I-am promis.

Poți să fluieri, Johanna, este genul de poveste cu care ar trebui să-i obișnuim pe copii. Așa cum există povești cu final fericit, ar trebui să știe că există unele în care finalul nu este cel pe care l-au așteptat. Ca în viață, ne lovim uneori de lucruri pe care am dori să le schimbăm, dar pur și simplu nu se poate.

Modul în care vor știi să-și gestioneze emoțiile în situațiile imprevizibile, mai puțin confortabile, va avea legătură cu aceste povești cu final neferict citite și discutate în copilărie.

Dacă există eroi salvatori de ce nu ar exista și eroi care nu ne salvează? Din contră, ne aduc în situații din care învățăm că viața este un dar și trebuie trăită ca atare.

 

Facebook Comments
Author

Write A Comment