Care distanțare sociala? Câte doi, câte trei, încet, încet, se face grupul. Mai trimitem un comunicat, mai rostogolim un fake news, mai facem o baie de mulțime virtuală și am depășit criza.
Dar cine se gândește la costuri? Divide et impera!
- De ce să stai în casă când piețele mustesc de pensionari dornici să-și cumpere mielul de Paște? Păi ce, dacă nu mâncăm miel, e nasol.
- De ce să stai în casă când nu mai sunt locuri la terapie intensivă, iar tu te plimbi liniștit alături de copii pe străduțele dintre blocuri. Pardon, ție nu ți se poate întâmpla.
- De ce să stai în casă atâta timp cât înghiți tâmpeniile spuse de înalți prelați și oameni din guvern, cu atâta nonșalanță, în țara unde nu se întâmplă nimic, dar totuși se întâmplă.
- De ce să stai în casă atâta timp cât se închid afaceri, crește șomajul, crește incertitudinea, se reziliază contracte, în timp ce ne protejăm sub sloganuri #staiacasa #aigrija, într-o bulă care mi se pare că nu are nicio treabă cu realitatea.
- De ce să stai în casă în timp ce mor medici și asistente, iar colegii lor de breaslă folosesc un singur combinezon și ăla de unică folosință, primit pe semnătură.
- De ce să vii acasă (în țară), fără să te intereseze dacă faci bine sau rău, să minți pentru a evita carantina, dacă sunt alți români mai deștepți care s-au gândit să empatizeze cu tine, cu diaspora responsabilă. Nu știam că reponsabilitatea împarte românii în două tabere: cei care le știu pe toate și cei care știu cel mai bine care e treaba cu ordinea, empatia și bunul simț.
- De ce să stai în casă, să faci lecții cu copiii, să te gândești cum scoți cămașa mâine cu clienții, cum faci să-ți păstrezi jobul, care e treaba cu salariul pe luna următoare, cum plătești rata, facturile, dacă regulile nu sunt pentru toți, indiferent că suntem tineri sau bătrâni, bugetari sau corporatiști, antreprenori sau pensionari.
- De ce să stai în casă când urlă toți că nu pot intra în biserici, ca să-și găsească credința sau pe D-zeu, că nu mai au acces la divinitate? Și io, care credeam că totul începe cu ce ai în suflet, că rugăciunea înseamnă conexiune, nu epatare, că D-zeu este în fiecare dintre noi și în faptele noastre, nu neapărat în actele ostentative de a simți confirmarea oilor pierdute.
Da, în vremuri grele și nu numai, biserica adevărată este acolo unde o construim cu respect, bunătate, spirit, îngăduință, cu adevaratele valori care ar trebui să ne ghideze.
- De ce să stai acasă făcând lecții peste lecții cu copiii, descărcând aplicațiile potrivite, inventând orice doar ca să poți să-ți faci și tu treaba, explicându-le de ce nu pot să iasă, în timp ce alți părinți dau liber la joacă.
- De ce să stai acasă de sărbători gândindu-te mai puțin la masa îndestulată și mulțimi gata să se calce în picioare, în speranța că doar așa vor putea slăvi Învierea, sau doar așa ne pot fi iertate pseudo păcatele de care uităm imediat ce ieșim pe ușa bisericii. E mai confortabil să știm că putem fi iertați decât să ne asumăm greșelile mai întâi? Credeam că în fața Domnului suntem egali, indiferent de religie, orientare, opinii sau modalitatea de a sărbători Invierea Lui.
- De ce să stăm acasă dacă punem batista pe țambal, cu ignoranță. Dacă noi, românii, preferăm să trișăm decât să fim uniți, ca mai apoi să ne plângem că nu e cale de ieșire.
- De ce să stăm acasă când așteptăm soluții, nu simple discuții, luări de poziție sau contre politice, pe fondul unei situații de criză care impune capacitate de reacție, strategie de guvernare, comunicare eficientă, implicare socială. De unde să dai dacă n-ai?
De ce să stai… e inutil, din simplul motiv că autoevaluarea nu există, funcționează doar teoria cu picătura chinezească, diviziunea grupului, manipularea ieftină, iresponsabilitatea și Romania așa cum ne-am obișnuit să fie.
Până la noi date revelatoare, te invit să scrii și tu de ce stai în casă sau nu-ți mai pasă.?
Sursa foto- Canva.com
Facebook Comments
