Author

Mariana Stan

Browsing

Pe Anca Dumitrescu mi-am închipuit-o mereu jucând în filmele anilor 1950. Eroina care respectă cu strictețe formele de exprimare cinematografică – dialog, imagine, decor, costume, sunet. Are ceva din alura femeii pe care nu o poți descoperi decât rezonând cu sufletul ei. Selectivă, cultă și tenace a trecut de la rolul de jurnalist, la cel de comunicare, apoi antreprenoriat și, mai nou, scriitoare.

Și-a transformat visurile în realitate știind că doar proiectele îndrăznețe sunt cele care trec proba timpului. Vreau să o descoperiți pe Anca așa cum am simțit-o eu. Un om care și-a adus trecutul în prezent, respectând cultura, poveștile și valorile. Apoi și-a gândit viitorul inspirată de tot ceea ce înseamnă arta de a trăi frumos.

Vanessa Ressler a renunțat la un job în domeniul corporatist acum 9 ani. Designul vestimentar era un vis curajos, însă a devenit provocarea de care avea nevoie pentru a se transforma într-o femeie pentru care antreprenoriatul înseamnă principii de la care nu te abați ,,chiar cu riscul unui eșec”.

În acești 9 ani s-a reinventat, adaptat și menținut cu succes pe piața internă. Modelele create de către Vanessa au ajuns și la cumpărătorii de peste hotare. Talentul ei pentru STRAIE a fost apreciat deoarece a știut să continue tradițiile vestimentare prin reintrepretarea lor.

Vreau să vorbim despre caracterul puternic al unei femei pentru care viața înseamnă provocare, depășirea prejudecăților și încredere în munca pe care o face. Dacă asta îți dorești, asta trebuie să faci. Apoi construiești tipare, relații interumane bazate pe respect, validezi produse și transformi visul în ceva care te definește ca om. Nu mulți își asumă riscuri, de aceea puțini reușesc cu adevărat.

1.Care este povestea brandului Straie by Vanessa Ressler?

În 2012 am pus punct carierei de management corporatist şi am decis să mă dedic pasiunii mele de o viaţă – designul vestimentar – pornind o afacere de creaţie vestimentară. Declicul s-a petrecut la scurt timp după naşterea copiilor mei. Ieşirea din vâltoarea ritmului corporatist a constituit un prilej bun pentru introspecţie soldată cu regândirea priorităţilor, recalibrarea planurilor de viaţă dar şi redefinirea noţiunii de fericire. De aici revelaţia : ce ar fi dacă munca mea mi-ar plăcea atât de mult încât nu aş simţi că muncesc ? Dintotdeauna am preferat să regret ceva ce am făcut decât să îmi pară rău că nu am avut curajul să încerc, aşa că răspunsul a venit firesc – îmi voi urma visul de face haine.

Într-o primă etapă, pentru realizarea creaţiilor, am colaborat cu diverse ateliere de croitorie. Schiţam hainele apoi elaboram tiparele necesare şi instrucţiunile tehnologice pentru confecţionare. În 2015, din dorinţa de a lărgi gama creaţiilor dar şi pentru a avea un control mai bun al rezultatelor procesului de producţie am înfiinţat propriul atelier în care au luat naştere marca Făbricuţa de Ii (nu mai există în prezent) sub care lucram ţinute contemporane de inspiraţie tradiţională şi apoi, în 2017, STRAIE by Vanessa Ressler.

Am gândit STRAIE by Vanessa Ressler ca un brand slow fashion de haine frumoase şi purtabile, cu design îndrăzneţ, realizate din materiale de calitate şi cu detalii atent lucrate, piese concepute pentru a fi purtate în mai multe moduri, fiecare putând fi înglobată în combinaţii vestimentare diferite devenind astfel piese de bază pentru o garderobă capabilă să treacă testul timpului.

2. Cine se află în spatele acestei afaceri? Ai deja o experiență mare pe piața românească. Ce te motivează?

STRAIE este o afacere de familie. Este visul meu devenit realitate dar nu aş fi ajuns aici fără implicarea soţului meu, investitor dar şi sprijin moral şi inspiraţie din punct de vedere business. Totodată el se ocupă şi de partea de mentenanţă a utilajelor din atelier. Copiii mă ajută uneori în procesul de creaţie şi la realizarea pozelor de prezentare a produselor.

Mă motivează plăcerea creaţiei, bucuria de a face haine care ajută pe cele care le poartă să îşi spună povestea.

Finalizarea cu succes a fiecărui model nou este o sărbătoare pentru mine iar sentimentul de împlinire pe care îl simt atunci mă face să trec peste părţile mai puţin plăcute ale business-ului – hârţogăraia, impozitele, birocraţia, cash-flow-ul etc

O parte importantă a motivaţiei mele o constituie feed-back-urile clientelor fericite că poartă STRAIE. Satisfacţia e şi mai mare când cineva îmi trimite o poză recentă purtând cu aceeaşi bucurie ca la început ceva cumpărat cu ani înainte. E un sentiment minunat să primesc dovada trecerii cu brio a testului timpului de către STRAIELE mele.

  1. Știi și tu cât de importantă este viziunea pentru un business. Cât de mult contează libertatea de a avea decizia asupra fiecărui pas în afacerea ta?

Libertatea de a avea decizia asupra fiecărui pas în afacere contează enorm pentru mine deoarece îmi permite să rămân fidelă principiilor cu care am pornit la drum şi de la care mi-am promis să nu mă abat chiar cu riscul unui eşec.

Ţin foarte mult la onestitate, transparenţă şi respectarea promisiunilor faţă de cele care aleg să poarte STRAIE. În mod normal acestea ar trebui să fie condiţii sine qua non pentru existenţa unui business, dar experienţa mea de client mi-a demonstrat contrariul, aşa că am decis ca afacerea mea să fie altfel decât ce găsim în mediul economic românesc.

Ţin foarte mult la respectul faţă de angajaţii mei, în consecinţă comportamentul meu vis-a-vis de ei este cum aş vrea să fiu eu tratata dacă aş fi angajat. Cred că valoarea unei companii depinde într-o mare măsură de oamenii care lucrează acolo. Rezultatele nu pot fi bune dacă angajaţii nu simt că sunt trataţi corect.

 

Cred în conceptul “buy-local” şi în importanţa solidarităţii micilor afaceri locale astfel că ţesăturile şi furniturile produse în România sunt pe primul loc în momentul selecţiei în scopul aprovizionării.

Nu în ultimul rând, am pornit la drum în acest business cu încrederea în principiul „win-win”. În România pare un principiu utopic dar eu nu cred în funcţionarea eficientă şi longevivă a unei colaborări în care una din părţi câştigă mai mult în detrimentul celeilalte.

  1. Reziliența în fața schimbărilor reprezintă o mare provocare pentru orice afacere. Cum te-ai reorganizat în calitate de producător atât pentru piața internă cât și cea externă?

Schimbările aduse de pandemie m-au obligat să regândesc totul având în vedere că şomajul tehnic (oprirea activităţii cu plata a 75% din salariu) nu era o opţiune viabilă pentru business-ul meu. Pentru reducerea cheltuielilor, pe fondul incertitudinii evoluţiei contextului economic am contramandat lansarea colecţiei primavară-vară 2020.

Interesul cumpărătorilor pentru haine a scăzut drastic astfel că pentru a compensa am introdus în gama de produse măşti reutilizabile din bumbac – din 3 straturi şi dotate cu buzunar în care se află un filtru de polipropilenă. Având în vedere că pandemia a afectat şi partea de aprovizionare cu materii prime şi materiale am fost nevoită să folosesc stocurile de ţesături de bumbac destinate altor proiecte.

Apoi m-am gândit – „Dacă tot trebuie să purtăm masca atât de des, de ce să nu le facem vii, colorate și reprezentative pentru stilul nostru?” De aici ideea unui set de creaţie format din măşti din bumbac şi carioci textile cu care cumpărătorul să îşi decoreze măştile. La conturarea ideii m-a ajutat şi un articol în care era evidenţiată tendinţa cumpărătorilor de a se orienta către proiecte de tip DIY în această perioadă.

Pentru cei mici am conceput măşti din tesătură de bumbac cu figuri imprimate, gata de a fi colorate.

O altă modalitate de a compensa scăderea cifrei de afaceri au reprezentat-o colaborările cu alţi designeri pentru confecţionarea colecţiilor lor.

Deasemenea, am înlocuit participările la târgurile fizice care s-au anulat cu participări la evenimente on-line de shopping şi înscrieri pe platforme noi de vânzare on-line.

Odată cu relaxarea restricţiilor am început organizarea de evenimente de shopping în curtea atelierului, evident respectând regulile de distanţare socială.

  1. Care sunt problemele de care te lovești cel mai des în relația cu clienții tăi?

Problemele de care mă lovesc cel mai des în relaţia cu clienţii mei sunt legate de neînţelegerea preţului şi lipsa de încredere a celor care cumpără on-line.

În mod constant depun eforturi pentru a explica avantajele ţesăturilor naturale, importanţa finisajelor de calitate, plăcerea de a purta ceva confecţionat în serie mică dar este încă mult de lucru pentru ca publicul să înţeleagă şi să ajungă să aprecieze calitatea, iar cantitatea să devină mai puţin importantă în decizia de cumpărare. Eu încurajez cumpărătoarele să facă achiziţii atent cântărite, analizând în contextul garderobei pe care o au deja.

Acum câţiva ani, când am scos pe piaţă prima ie din mătase naturală, toata lumea a spus că e foarte frumoasă dar că preţul este exorbitant pentru o bluză. A durat 2 luni de la lansare până la prima vânzare apoi ia MarIA a devenit best-seller şi se vinde încă foarte bine şi acum. În prezent am în portofoliu ii de două ori mai scumpe ca MarIA care se vând bine, semn că lucrurile sunt în schimbare.

În ceea ce priveste lipsa de încredere, eu invit pe toata lumea să vină la show-room pentru a vedea ţesăturile, broderiile şi pentru a proba dar asta e posibil doar pentru cei care pot ajunge în Bucureşti.

  1. Cât de mult cheltuie românii acum în perioada marcată de Covid 19?

Cred că există o oarecare scădere a cheltuielilor românilor în această perioadă şi cu siguranţă a crescut ponderea achiziţiilor on-line având în vedere restricţiile şi teama oamenilor de contact fizic.

  1. Cum s-a schimbat comportamentul de consum? Au scăzut drastic listele de cumpărături comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut?

Părerea mea este că acum consumul este orientat preponderent către bunurile de bază (alimente, igiena etc), către bunurile destinate creşterii confortului de acasă, inclusiv îmbrăcăminte potrivită lucrului de acasă şi către bunurile destinate activităţilor de destindere, petrecere a timpului liber – proiecte DIY, cărţi, filme, sport.

În ceea ce priveşte listele care vizează portofoliul meu, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut am observat scăderea drastică a cererii pentru ţinutele destinate evenimentelor.

  1. Cum s-a resimițit criza Covid 19? Care sunt metodele prin care reușești să ții cumpărătorul aproape?

Criza Covid 19 a fost şi continuă să fie o provocare pentru mine, în calitate de antreprenor, iar focusul pe „supravieţuirea” business-ului îmi afectează creativitatea. Planurile legate de colecţii, evenimente, târguri s-au contramandat şi am fost nevoită să găsesc soluţii pentru a menţine business-ul funcţional în contextul scăderii drastice a cererii.

Pentru a ţine cumpărătorii aproape am intensificat prezenţa pe social media în cursul anului trecut, am schimbat modul de prezentare al produselor folosind cu precădere filme scurte în care calităţile hainelor se pot observa mai bine decât în poze, am organizat campanii de reduceri de preţ iar fiecare comandă a beneficiat de cadou o mască de bumbac reutilizabilă.

  1. Ce înseamnă pentru tine port autentic românesc?

Pentru mine portul autentic românesc este costumul popular tradiţional românesc realizat manual de meşteri populari români. Evident că nu există un port tradiţional românesc unitar ci porturi populare zonale diferite.

  1. Cum putem să ducem tradiția mai departe nealterată?

Părerea mea este că tradiţiile se transmit cel mai bine în cadrul familiei, dar cred că este imposibil să rămână nealterate. Deşi eu fac parte din a doua generaţie din familia mea născută și crescută în Bucureşti, am avut şansa de a cunoaşte tradiţii de la bunica mea din partea mamei care s-a mutat de la sat la oraş la vârsta de 20 de ani. Acum e rândul meu să le povestesc copiilor despre aceste tradiţii şi să îi îndemn să le păstreze, în măsura posibilităţilor oferite de viaţa citadină. Călătoriile prin ţară ne oferă întotdeauna prilejuri bune pentru a cunoaşte şi a admira tradiţii, inclusiv vestimentare, din diverse zone.

Eu am ales să contribui la păstrarea şi continuarea tradiţiilor vestimentare prin reinterpretarea lor într-o manieră modernă, prin îmbinarea tehnicilor, designului portului şi simbolurilor tradiţionale cu elemente contemporane. Eu cred că transpunerea în vestimentaţia modernă asigură continuitatea în timp a valorilor costumelor tradiţionale româneşti, le dă o viaţă nouă şi o semnificaţie în plus pe lângă importanţa lor sentimentală şi istorică.

Colecţia de ii STRAIE, numită Rădăcini, este expresia uimirii continue pe care eu o am faţă de ingeniozitatea creatorilor portului tradiţional românesc.

Sursa foto-www.straie.eu

 

Sunt o mulțime de femei care iau viața de la capăt. Singure, cu copii de mână, cu posibilități sau fără nici un ban în buzunar, doar hainele de pe ele. Am cunoscut doamne aflate în ambele situații și spre bucuria mea multe dintre ele au reușit.

Uneori mă întreb cât de mare poate să fie singurătatea, durerea sau lipsa de încredere pentru aceste femei. Este unul din motivele pentru care am ajuns la Touched Romania, acum trei ani, și am început un proiect educațional cu adolescenții de acolo, beneficiari ai asociației. Ulterior am aflat și povești de viață, o parte dintre ele le știam de la Natalia Ungureanu, directoarea de la Touched Romania și o bună prietenă, câștigată în timp.

Văd că lumea începe să fie din ce în ce mai pasionată de subiectul discriminării de gen. Pe mine, în schimb, mă pasionează oamenii care fac schimbări mici și sigure, indiferent de contextul publicitar.

În trend sau nu, vreau să vă povestesc despreun eveniment  fain,  dedicat  exclusiv  filmelor făcute de femei și modurilor alternative de a privi și reprezenta feminitatea în cinematografie și societate.

Este vorba de spre F-SIDES, primul cineclub românesc, care își propune să construiască o platformă online și offline, asigurând un spațiu sigur de discuție și educație pentru cei interesați.

Lansarea Cineclubului F-SIDES este însoțită de un manifest dedicat conceptului ,,female gaze,, și necesitatea imperativă a unei comunități care caută, discută, vede și dă publicului mai multe filme făcute de femei.

Acesta a apărut ca răspuns la termenul ,,male gaze”, adus în atenția publică în 1975 de teoreticiana feministă de film Laura Mulvey, care spune că filmul Hollywoodian prezintă cu precădere perspectiva unui personaj sau regizor bărbat, în care personajul feminin îndeplinește o singură funcție, pe două nivele: obiect erotic pentru personajele din film și obiect erotic pentru spectator.

Cineclubul va debuta pe 13 iulie 2020 la Spațiul M60 din București, apoi va continua, timp de cinci luni, cu o serie de proiecții în grădinile de vară ale Bucureștiului.  

Libertatea asupra propriului corp, educația fetelor,  violența împotriva femeii, explorarea sexualității, maternitate sau comunicarea intergenerațională, sunt doar câteva teme care urmează să fie abordate în cadrul discuțiilor post vizionări.

Ioana Diaconu, cofondatoarea cineclubului F-SIDES, declară că:

Vrem astfel să ne întoarcem mereu către realitatea și comunitatea din România, oferind o voce și un spațiu de expresie pentru experiențele cât mai multor femei.

Cineclubul va căuta să ofere publicului un set de instrumente prin care să analizeze propriile experiențe și un spațiu în care acestea să fie împărtășite, inclusiv un newsletter lunar cu informații și resurse adiționale.

Conform unei analize realizate de F-SIDES, 17.5% dintre filmele lansate în 2019 în cinematografele din România au fost regizate sau co-regizate de femei, ceea ce reflectă cifrele la nivel european și mondial.

În ultimii 10 ani, 19% dintre producțiile românești din cinematografe au fost regizate sau co-regizate de femei. De asemenea, European Audiovisual Observatory, atrage atenția că la nivel european numai unul din cinci filme este regizat de o femeie.

Seria de evenimente F-SIDES va începe cu proiecția filmului The Holy Girl / La niña santa, o introducere curajoasă în tematica socializării de gen și a educației oferite fetelor.

 Al doilea lungmetraj regizat de Lucrecia Martel și parte din trilogia Salta, La niña santa / The Holy Girl urmărește întâmplările cotidiene prin care trec Amalia (María Alche) și mama ei, Helena (Mercedes Morán), de-a lungul unei săptămâni agitate, când hotelul în care locuiesc găzduiește o conferință medicală reunind zeci de specialiști. Amalia și Helena ajung să-l cunoască pe Dr. Jano (Carlos Belloso), care devine pentru câteva zile centrul de interes al acțiunilor lor, stârnind fie dileme de natură religioasă, fie pasiuni tăcute, consumate în conversație politicoasă sau în priviri furate pe culoarele clădirii.

Cred că v-am dat suficiente motive să spuneți prezent pe 13 iulie. Subiectele sunt provocatoare, ne scot atât cât trebuie din zona de confort și poate reușesc să trezească acele reacții care să ne educe în spiritul adevăratei feminități.

Într-o lume în care ne jucăm zi de zi cu percepțiile, ce ar fi să facem un pas înapoi și să analizăm mai serios imaginea de ansamblu.

Mai multe detalii despre Cineclub F-SIDES:

https://f-sides.ro/

https://www.facebook.com/FSidesCineclub/

https://www.instagram.com/f_sides_cineclub/

Azi vreau să faceți cunoștință cu Igor Guzun. I-am descoperit cărțile, și citindu-l am reușit să înțeleg cum putem trăi într-o lume în care nu știm mereu ce este adevărat, ce este parțial corect, ce ne atinge în suflet sau ce e manipulare.

Cum? Simțim, transformăm clipa, reparăm, potrivim chiar și acele piese care par inutile.

Bine, Iubi, Vinil Collection, Adio, lucruri,  confirmă faptul că scrisul, poezia, nu sunt un instrument de control social sau emoțional, ci unul de creștere și de schimbare în bine a fiecăruia dintre noi.

Igor Guzun este scriitor și director al agenției de PR și publicitate URMA ta din Chișinău. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și predă ateliere de scriere creativă în cadrul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din Chișinău.

Am vorbit cu dânsul despre propria hartă sentimentală, statut, povestea cifrelor concretizată în munca prin cuvinte, noua generație de scriitori și un dram de îndoială.

Ce înseamnă moda pentru voi? Trenduri, colecții întregi de reviste fashion pentru o documentare mai bună, consum, o țesătură aleasă cu grijă? Ce rol au hainele dincolo de faptul că ocupă un loc binemeritat în dulapul vostru?

V-ați întrebat vreodată unde începe nevoia reală și cum se transformă ea în ceva care ne controlează viața și de cele mai multe ori bugetul?

Acum o lună totul părea controlabil și nimic nu deranja evoluția noastră către obiectivele pe anul 2020. Nu luam în calcul cât de mult se pot schimba lucrurile și noi odată cu ele, fie că vrem, fie că nu.

Cine ar fi zis că vom reinventa în cel mai scurt timp ideea de comunitate. De fapt, am învățat să ne dividem în microcomunități, una mai avidă decât cealaltă să-și impună punctul de vedere referitor la ceea ce trăim.

#Stamacasa era doar portița către dreptul la opinie exercitat cu atâta patos încât nu mai respira Facebook de NOI și încurajările noastre. Cred că am mai văzut atât de multe mâini ridicate doar la tragedia din Colectiv.

Fericirea este, fără îndoială, dincolo de provocările și durerile care te copleșesc AZI.  Este motivația din acele zile când ne întrebăm unde vom găsi puterea, e partea bună a emoțiilor amestecate atunci când spunem că pesimismul nu are ce căuta în viața noastră.

Încercăm drumuri noi fără să știm ce ne face cu adevărat fericiți. Contextul fericirii se schimbă în funcție de modul în care știm să întâmpinăm momentele din viață. Unii i-ar spune reînnoire, alții creștere sau schimbare.

Câți dintre noi nu au trecut prin momente de criză în viață? Fie că e vorba de pierderea cuiva drag sau criza vârstei mijlocii, un divorț sau renunțarea la un job care nu ne mai reprezintă, toți am simțit piedici care ne-au impus o reordonare a priorităților.

Nu vreau să intru în sfera conceptelor de a-ți trăi viața cu sens și intenție, mă gândesc, mai degrabă, la sarea și piperul care ne fac să mergem mai departe. Gândirea limitativă despre care tot auzim în jurul nostru, are partea ei de adevăr.