Category

Simply Me

Category

Vanessa Ressler a renunțat la un job în domeniul corporatist acum 9 ani. Designul vestimentar era un vis curajos, însă a devenit provocarea de care avea nevoie pentru a se transforma într-o femeie pentru care antreprenoriatul înseamnă principii de la care nu te abați ,,chiar cu riscul unui eșec”.

În acești 9 ani s-a reinventat, adaptat și menținut cu succes pe piața internă. Modelele create de către Vanessa au ajuns și la cumpărătorii de peste hotare. Talentul ei pentru STRAIE a fost apreciat deoarece a știut să continue tradițiile vestimentare prin reintrepretarea lor.

Vreau să vorbim despre caracterul puternic al unei femei pentru care viața înseamnă provocare, depășirea prejudecăților și încredere în munca pe care o face. Dacă asta îți dorești, asta trebuie să faci. Apoi construiești tipare, relații interumane bazate pe respect, validezi produse și transformi visul în ceva care te definește ca om. Nu mulți își asumă riscuri, de aceea puțini reușesc cu adevărat.

1.Care este povestea brandului Straie by Vanessa Ressler?

În 2012 am pus punct carierei de management corporatist şi am decis să mă dedic pasiunii mele de o viaţă – designul vestimentar – pornind o afacere de creaţie vestimentară. Declicul s-a petrecut la scurt timp după naşterea copiilor mei. Ieşirea din vâltoarea ritmului corporatist a constituit un prilej bun pentru introspecţie soldată cu regândirea priorităţilor, recalibrarea planurilor de viaţă dar şi redefinirea noţiunii de fericire. De aici revelaţia : ce ar fi dacă munca mea mi-ar plăcea atât de mult încât nu aş simţi că muncesc ? Dintotdeauna am preferat să regret ceva ce am făcut decât să îmi pară rău că nu am avut curajul să încerc, aşa că răspunsul a venit firesc – îmi voi urma visul de face haine.

Într-o primă etapă, pentru realizarea creaţiilor, am colaborat cu diverse ateliere de croitorie. Schiţam hainele apoi elaboram tiparele necesare şi instrucţiunile tehnologice pentru confecţionare. În 2015, din dorinţa de a lărgi gama creaţiilor dar şi pentru a avea un control mai bun al rezultatelor procesului de producţie am înfiinţat propriul atelier în care au luat naştere marca Făbricuţa de Ii (nu mai există în prezent) sub care lucram ţinute contemporane de inspiraţie tradiţională şi apoi, în 2017, STRAIE by Vanessa Ressler.

Am gândit STRAIE by Vanessa Ressler ca un brand slow fashion de haine frumoase şi purtabile, cu design îndrăzneţ, realizate din materiale de calitate şi cu detalii atent lucrate, piese concepute pentru a fi purtate în mai multe moduri, fiecare putând fi înglobată în combinaţii vestimentare diferite devenind astfel piese de bază pentru o garderobă capabilă să treacă testul timpului.

2. Cine se află în spatele acestei afaceri? Ai deja o experiență mare pe piața românească. Ce te motivează?

STRAIE este o afacere de familie. Este visul meu devenit realitate dar nu aş fi ajuns aici fără implicarea soţului meu, investitor dar şi sprijin moral şi inspiraţie din punct de vedere business. Totodată el se ocupă şi de partea de mentenanţă a utilajelor din atelier. Copiii mă ajută uneori în procesul de creaţie şi la realizarea pozelor de prezentare a produselor.

Mă motivează plăcerea creaţiei, bucuria de a face haine care ajută pe cele care le poartă să îşi spună povestea.

Finalizarea cu succes a fiecărui model nou este o sărbătoare pentru mine iar sentimentul de împlinire pe care îl simt atunci mă face să trec peste părţile mai puţin plăcute ale business-ului – hârţogăraia, impozitele, birocraţia, cash-flow-ul etc

O parte importantă a motivaţiei mele o constituie feed-back-urile clientelor fericite că poartă STRAIE. Satisfacţia e şi mai mare când cineva îmi trimite o poză recentă purtând cu aceeaşi bucurie ca la început ceva cumpărat cu ani înainte. E un sentiment minunat să primesc dovada trecerii cu brio a testului timpului de către STRAIELE mele.

  1. Știi și tu cât de importantă este viziunea pentru un business. Cât de mult contează libertatea de a avea decizia asupra fiecărui pas în afacerea ta?

Libertatea de a avea decizia asupra fiecărui pas în afacere contează enorm pentru mine deoarece îmi permite să rămân fidelă principiilor cu care am pornit la drum şi de la care mi-am promis să nu mă abat chiar cu riscul unui eşec.

Ţin foarte mult la onestitate, transparenţă şi respectarea promisiunilor faţă de cele care aleg să poarte STRAIE. În mod normal acestea ar trebui să fie condiţii sine qua non pentru existenţa unui business, dar experienţa mea de client mi-a demonstrat contrariul, aşa că am decis ca afacerea mea să fie altfel decât ce găsim în mediul economic românesc.

Ţin foarte mult la respectul faţă de angajaţii mei, în consecinţă comportamentul meu vis-a-vis de ei este cum aş vrea să fiu eu tratata dacă aş fi angajat. Cred că valoarea unei companii depinde într-o mare măsură de oamenii care lucrează acolo. Rezultatele nu pot fi bune dacă angajaţii nu simt că sunt trataţi corect.

 

Cred în conceptul “buy-local” şi în importanţa solidarităţii micilor afaceri locale astfel că ţesăturile şi furniturile produse în România sunt pe primul loc în momentul selecţiei în scopul aprovizionării.

Nu în ultimul rând, am pornit la drum în acest business cu încrederea în principiul „win-win”. În România pare un principiu utopic dar eu nu cred în funcţionarea eficientă şi longevivă a unei colaborări în care una din părţi câştigă mai mult în detrimentul celeilalte.

  1. Reziliența în fața schimbărilor reprezintă o mare provocare pentru orice afacere. Cum te-ai reorganizat în calitate de producător atât pentru piața internă cât și cea externă?

Schimbările aduse de pandemie m-au obligat să regândesc totul având în vedere că şomajul tehnic (oprirea activităţii cu plata a 75% din salariu) nu era o opţiune viabilă pentru business-ul meu. Pentru reducerea cheltuielilor, pe fondul incertitudinii evoluţiei contextului economic am contramandat lansarea colecţiei primavară-vară 2020.

Interesul cumpărătorilor pentru haine a scăzut drastic astfel că pentru a compensa am introdus în gama de produse măşti reutilizabile din bumbac – din 3 straturi şi dotate cu buzunar în care se află un filtru de polipropilenă. Având în vedere că pandemia a afectat şi partea de aprovizionare cu materii prime şi materiale am fost nevoită să folosesc stocurile de ţesături de bumbac destinate altor proiecte.

Apoi m-am gândit – „Dacă tot trebuie să purtăm masca atât de des, de ce să nu le facem vii, colorate și reprezentative pentru stilul nostru?” De aici ideea unui set de creaţie format din măşti din bumbac şi carioci textile cu care cumpărătorul să îşi decoreze măştile. La conturarea ideii m-a ajutat şi un articol în care era evidenţiată tendinţa cumpărătorilor de a se orienta către proiecte de tip DIY în această perioadă.

Pentru cei mici am conceput măşti din tesătură de bumbac cu figuri imprimate, gata de a fi colorate.

O altă modalitate de a compensa scăderea cifrei de afaceri au reprezentat-o colaborările cu alţi designeri pentru confecţionarea colecţiilor lor.

Deasemenea, am înlocuit participările la târgurile fizice care s-au anulat cu participări la evenimente on-line de shopping şi înscrieri pe platforme noi de vânzare on-line.

Odată cu relaxarea restricţiilor am început organizarea de evenimente de shopping în curtea atelierului, evident respectând regulile de distanţare socială.

  1. Care sunt problemele de care te lovești cel mai des în relația cu clienții tăi?

Problemele de care mă lovesc cel mai des în relaţia cu clienţii mei sunt legate de neînţelegerea preţului şi lipsa de încredere a celor care cumpără on-line.

În mod constant depun eforturi pentru a explica avantajele ţesăturilor naturale, importanţa finisajelor de calitate, plăcerea de a purta ceva confecţionat în serie mică dar este încă mult de lucru pentru ca publicul să înţeleagă şi să ajungă să aprecieze calitatea, iar cantitatea să devină mai puţin importantă în decizia de cumpărare. Eu încurajez cumpărătoarele să facă achiziţii atent cântărite, analizând în contextul garderobei pe care o au deja.

Acum câţiva ani, când am scos pe piaţă prima ie din mătase naturală, toata lumea a spus că e foarte frumoasă dar că preţul este exorbitant pentru o bluză. A durat 2 luni de la lansare până la prima vânzare apoi ia MarIA a devenit best-seller şi se vinde încă foarte bine şi acum. În prezent am în portofoliu ii de două ori mai scumpe ca MarIA care se vând bine, semn că lucrurile sunt în schimbare.

În ceea ce priveste lipsa de încredere, eu invit pe toata lumea să vină la show-room pentru a vedea ţesăturile, broderiile şi pentru a proba dar asta e posibil doar pentru cei care pot ajunge în Bucureşti.

  1. Cât de mult cheltuie românii acum în perioada marcată de Covid 19?

Cred că există o oarecare scădere a cheltuielilor românilor în această perioadă şi cu siguranţă a crescut ponderea achiziţiilor on-line având în vedere restricţiile şi teama oamenilor de contact fizic.

  1. Cum s-a schimbat comportamentul de consum? Au scăzut drastic listele de cumpărături comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut?

Părerea mea este că acum consumul este orientat preponderent către bunurile de bază (alimente, igiena etc), către bunurile destinate creşterii confortului de acasă, inclusiv îmbrăcăminte potrivită lucrului de acasă şi către bunurile destinate activităţilor de destindere, petrecere a timpului liber – proiecte DIY, cărţi, filme, sport.

În ceea ce priveşte listele care vizează portofoliul meu, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut am observat scăderea drastică a cererii pentru ţinutele destinate evenimentelor.

  1. Cum s-a resimițit criza Covid 19? Care sunt metodele prin care reușești să ții cumpărătorul aproape?

Criza Covid 19 a fost şi continuă să fie o provocare pentru mine, în calitate de antreprenor, iar focusul pe „supravieţuirea” business-ului îmi afectează creativitatea. Planurile legate de colecţii, evenimente, târguri s-au contramandat şi am fost nevoită să găsesc soluţii pentru a menţine business-ul funcţional în contextul scăderii drastice a cererii.

Pentru a ţine cumpărătorii aproape am intensificat prezenţa pe social media în cursul anului trecut, am schimbat modul de prezentare al produselor folosind cu precădere filme scurte în care calităţile hainelor se pot observa mai bine decât în poze, am organizat campanii de reduceri de preţ iar fiecare comandă a beneficiat de cadou o mască de bumbac reutilizabilă.

  1. Ce înseamnă pentru tine port autentic românesc?

Pentru mine portul autentic românesc este costumul popular tradiţional românesc realizat manual de meşteri populari români. Evident că nu există un port tradiţional românesc unitar ci porturi populare zonale diferite.

  1. Cum putem să ducem tradiția mai departe nealterată?

Părerea mea este că tradiţiile se transmit cel mai bine în cadrul familiei, dar cred că este imposibil să rămână nealterate. Deşi eu fac parte din a doua generaţie din familia mea născută și crescută în Bucureşti, am avut şansa de a cunoaşte tradiţii de la bunica mea din partea mamei care s-a mutat de la sat la oraş la vârsta de 20 de ani. Acum e rândul meu să le povestesc copiilor despre aceste tradiţii şi să îi îndemn să le păstreze, în măsura posibilităţilor oferite de viaţa citadină. Călătoriile prin ţară ne oferă întotdeauna prilejuri bune pentru a cunoaşte şi a admira tradiţii, inclusiv vestimentare, din diverse zone.

Eu am ales să contribui la păstrarea şi continuarea tradiţiilor vestimentare prin reinterpretarea lor într-o manieră modernă, prin îmbinarea tehnicilor, designului portului şi simbolurilor tradiţionale cu elemente contemporane. Eu cred că transpunerea în vestimentaţia modernă asigură continuitatea în timp a valorilor costumelor tradiţionale româneşti, le dă o viaţă nouă şi o semnificaţie în plus pe lângă importanţa lor sentimentală şi istorică.

Colecţia de ii STRAIE, numită Rădăcini, este expresia uimirii continue pe care eu o am faţă de ingeniozitatea creatorilor portului tradiţional românesc.

Sursa foto-www.straie.eu

 

Fericirea este, fără îndoială, dincolo de provocările și durerile care te copleșesc AZI.  Este motivația din acele zile când ne întrebăm unde vom găsi puterea, e partea bună a emoțiilor amestecate atunci când spunem că pesimismul nu are ce căuta în viața noastră.

Încercăm drumuri noi fără să știm ce ne face cu adevărat fericiți. Contextul fericirii se schimbă în funcție de modul în care știm să întâmpinăm momentele din viață. Unii i-ar spune reînnoire, alții creștere sau schimbare.

V-ați întrebat vreodată cine v-a făcut hainele? De unde provin și ce muncă se află în spatele fiecărui articol cumpărat? Cine sunt acești oameni și cum sunt viețile lor?

Statisticile arată că 75 de milioane de oameni lucrează pentru a ne face haine. Dintre aceștia 80% sunt femei cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani. Până să ajungă pe rafturile magazinelor, hainele noastre parcurg un drum lung, care implică multă muncă.

Ca simpli consumatori ar trebui să ne întrebăm, măcar uneori, cine sunt oamenii care ne fac hainele și în ce condiții trăiesc. Până la urmă care este prețul real pe care îl plătim noi în comparație cu ei? Fără aceste întrebări contribuim, poate, fără să vrem, la exploatarea celorlalți.

Știți genul  acela de articol scris pe nerăsuflate? Momentul  simplu, dar atât de încărcat de emoție, că ai schimbat, în bine, viața cuiva?

Dincolo de rău, dincoace de bine, stă o poveste pe care vreau să v-o spun, fiindcă e o poveste cu  dragoste de oameni, TRĂITĂ. Nu închipuită. Construită și mutată din online în offline.

 Am contribuit la destinul unui om care și-a luat viața în mâini. Acum privește, cu încredere, spre viitor. Nu a fost ușor, însă a meritat pe deplin.

Gătesc cu dragoste. Nu stau în bucătărie atât de mult cât mi-aș dori, însă atunci când când mă apucă pasiunea și vreau să testez  gusturi noi sau rețete pe care le combin după pofta inimii, recunosc că ar putea deveni un job de succes.

La începutul lunii iunie am onorat invitația Cameliei Matei de la Miele, locul unde trăiești magia în bucătărie. Mi-am dorit să încerc varianta italiană de gătit, cu multă lume în jurul mesei, sentimentul de familie, veselie, rețete simple și delicioase în câteva minute.

Italienii știu câte ceva despre arta de a trăi fericit, iar când vine vorba despre mâncarea bună și a te înconjura de prieteni dragi, nimeni nu o face mai bine.

Martie reprezintă pentru mine un nou început. Mă trimite cu gândul la felia proaspătă de primăvară așteptată cu sufletul la gură după o iarna prelungă. Dacă mă gândesc mai bine ,, provocarea unui nou început,, pare accesoriul perfect pentru orice femeie indiferent de vârstă.

Până acum apreciam mărțișoarele, florile, zecile de mesaje care circulau în dreapta și stânga sau emoția acelui sentiment că o parte din cei pe care îi iubesc este mereu cu mine. Ei…între timp lucrurile s-au mai schimbat. Nu mă înțelegeți greșit, îmi plac ritualurile lunii martie, dar cel mai mult iubesc TIMPUL. Timpul primit, timpul oferit. Este ingredientul care nu-și pierde valoarea în funcție de sezon și de cele mai multe ori te aduce cu picioarele pe pământ, chiar dacă nu este cel mai bun reper din viață pentru multe dintre noi.

Ați trecut de nenumărate ori prin situația asta. Vă dați seama cât de mult ați cheltuit sau cât de mult timp ați pierdut abia la începutul lunii ianuarie când reveniți cu picioarele pe pământ. Explicația? Decembrie fermecata lună a cadourilor cu fundă.  Atunci când faci lista pentru cadouri  și îți dai seama că în spatele fiecărui nume există câte o poveste. Povestea oamenilor importanți din viața ta.

Nebunia cadourilor rivalizează cu tensiunea orașului și imaginile mai aproape de perfecțiune care ne creează un anumit confort. Ajungi să te pierzi în melancolii când apare și bilanțul personal involuntar al anului care a trecut. În loc de O BRAD FRUMOS îți vin pe buze versurile de la propriul colind, O AN FRUMOS, unul care ascunde metafore sau personificări,  în funcție de perioadă.

Timpul zboară. Recent am împlinit 1 an de la primul curs susținut cu adolescenții de la Touched Romania. Prima întâlnire cu acești copii minunați care acum au devenit parte din viața mea.

Mă întrebați cât contează pentru mine? Ce anume mă determină să merg aproape în fiecare weekend acolo? Răspunsul este simplu: EI, evoluția lor de când i-am întâlnit, experiențele trăite împreună, locurile vizitate, frustrările pe care le-am depășit cu fiecare în parte și bucuria de a ne avea unii pe alții.

Grupul de adolescenți pentru mine înseamnă mult deoarece aici am putut să mă regăsesc cu adevărat și să pot exprima fără nicio problemă ceea ce simt. Până să încep să merg la acest grup aveam mici temeri pe care nu le puteam depăși, dar aici am putut să trec peste ele și cu ajutorul lui Mari am putut să- mi adun curajul de care aveam nevoie pentru a le înfrunta. Îmi era imposibil să vorbesc în fața a mai mult de două persoane, mai ales, dacă erau persoane necunoscute, însă acest grup de adolescenți a transformat imposibilul în posibil. (Rebecca )

Cât de conștient trăim? Recent am trecut printr-o perioadă cu multe semne de întrebare, în care minusurile erau mai evidente decât plusurile iar semnul egal trimitea către o numărătoare inversă.

Nu puteam să nu fac o scurtă comparație cu O sută de zile de fericire, cartea lui Fausto Brizzi, în care personajul principal, luat prin surprindere de o veste proastă, decide să repare tot ce era în viața lui, în 100 de zile.

Orizontul meu era altul dar m-am confruntat cu aceeași provocare. Plus, minus, bun, rău și o groază de cercuri în care se aflau oameni de care mă simțeam legată.

Sunt la Cluj Napoca departe de București. Inima bate cu putere fiindcă îmi știu mulți prieteni acolo, în Piața Victoriei, unde am ajuns să ne strigăm drepturile. Mi-e dor și drag de toți. Unii au copii mari sau mici și se gândesc la viitorul lor. Alții sunt la început de drum și se gândesc unde să se îndrepte în țărișoara asta ca să fie bine. Sunt convinsă că nu vor să moară cu dreptatea în mână. Sunt sătui de atâta ipocrizie, aroganță, prostie și neputință. Oamenii din stradă să fie reala OPOZIȚIE? Aș vrea să văd același entuziasm și la alegeri. De ce?