Category

Simply Me

Category

Duminica trecută a fost despre sentimentul de familie, case frumoase, copii și OAMENI cu spor la fapte bune. Nu am fost gazdă, cum eram obișnuită deja, doar un simplu invitat pierdut printre oameni frumoși.

Un sentiment plăcut dealtfel fiindcă îți oferă prilejul să vezi ce se întâmplă și în spatele scenei. Lume nouă, dar extrem de prietenoasă, copiii fericiți, locația frumoasă, muzică bună și un fel de căldură umană pe care o găsești mai greu la evenimentele din ziua de azi. Good vibes.

O minte plină de temeri nu mai are loc pentru vise. Veți spune că nu putem trăi, vorbind doar despre vise copiilor. Eu spun că da, atâta timp cât îi învățăm să trăiască cu temerile lor, fără să uite, că suntem aproape până când visul lor devine realitate.

Dorințele mele de copil, adunate ani de ani, păstrează și acum mirosul vremurilor de atunci. Nu au cum să fie uitate.

Aveam 23 de ani cand am descoperit că am o tumoare de col uterin și faptul că sunt însărcinată, culmea,  în timpul unei investigații de rutină, deoarece suferisem un puternic dezechilibru hormonal. Nu insist pe aspectele personale și nu-mi doresc ca acest articol să devină un episod dintr-o telenovelă, cu toate că probabil ar crește numărul de like-uri.

Alerg spre școală cu Mara, ținând-o de mână. Mai e puțin și sună clopoțelul așa că măresc pasul fără să fiu atentă la lumea din jur. N-am apucat decât să-mi prind părul intr-o coadă simplă, să-mi iau perechea de blugi, bocancii și haina de iarnă. Fără machiajul de dimineață. La întoarcere analizam, în gând, programul zilei de azi, mai precis cum fac să bifez tot ceea ce am de făcut.

Contează intensitatea cu care iubim sau momentele de calitate pe care le trăim? Avem nevoie de o singură zi sau de toată viața să trăim alături de oameni care merită dragostea noastră? Norocoși sau nenorocoși căutăm magia dintre noi! Unii îi spun chimie, alții atracție, alții IUBIRE.