Pe vremea mea nu se vorbea despre adolescență cum se vorbește acum. Expresia – te-ai făcut mare – rezuma foarte bine drepturile și obligațiile tale de copil. Nu evalua nimeni atât de profund evoluția ta emoțională, schimbătoare de la o zi la alta, nu mai vorbesc de frustrări și episoadele de amor adolescentin.

Lipsa accesului la informație s-a reflectat și în educația noastră. Am crescut cu părinți tradiționaliști care purtau la rândul lor bagajul șablonului. În cuvintele tale strecurai cu grijă cuvântul sex doar în condițiile în care aveai o mamă ceva mai deschisă și nu amâna subiectul ,, până mai crești”.

E drept acum avem tot ce vrem pe toate gardurile, chiar necenzurat, dar lipsa de comunicare a rămas aceeași. Aud mereu în jurul meu părinți care se plâng că nu reușesc să fie aproape de copiii lor. Iar copiii se plâng că nu sunt ascultați sau înțeleși. Nu vreau să fiu părtinitoare dar cât de des ne facem timp să-i ascultăm?