Tag

parinte

Browsing

Pe vremea mea nu se vorbea despre adolescență cum se vorbește acum. Expresia – te-ai făcut mare – rezuma foarte bine drepturile și obligațiile tale de copil. Nu evalua nimeni atât de profund evoluția ta emoțională, schimbătoare de la o zi la alta, nu mai vorbesc de frustrări și episoadele de amor adolescentin.

Lipsa accesului la informație s-a reflectat și în educația noastră. Am crescut cu părinți tradiționaliști care purtau la rândul lor bagajul șablonului. În cuvintele tale strecurai cu grijă cuvântul sex doar în condițiile în care aveai o mamă ceva mai deschisă și nu amâna subiectul ,, până mai crești”.

E drept acum avem tot ce vrem pe toate gardurile, chiar necenzurat, dar lipsa de comunicare a rămas aceeași. Aud mereu în jurul meu părinți care se plâng că nu reușesc să fie aproape de copiii lor. Iar copiii se plâng că nu sunt ascultați sau înțeleși. Nu vreau să fiu părtinitoare dar cât de des ne facem timp să-i ascultăm?

Când auzi despre lipsa de comunicare cu copiii zici că e un subiect departe de tine, doar toată ziua ești cu el, lângă el., uneori  exagerând cu rolul de dădacă. Apoi, la adolescență, lucrurile se complică fiindcă negociezi permanent libertatea, limitele și prejudecățile.

Dar, chiar dacă ai chipul și asemănarea majorității, cel puțin o dată în viață, ca părinte de adolescent, vei trăi experiența unui mic viciu de comunicare care se transformă într-un handicap dacă nu ești atent. Cine spală putina? Tot tu!

Parenting modern? Sună bine? Dacă dai o simplă căutare pe Google riști să te abonezi la biblioteca virtuală când vine vorba de sfaturi. Mamele sunt înnebunite să știe tot ce e nou, tot ce trebuie, unde trebuie să acționeze, cum ar fi mai bine. Însă copiii au nevoie de mai mult.

Ce fac tații? Cum se implică? Se mai implică? Să fim realiști tatăl nu poate fi un simplu finanțator pentru ca lucrurile într-o familie să evolueze corect. La fel cum mama nu se poate victimiza permanent în rolul de mamă și atât.

Nu vreau să citesc. De câte ori ați auzit asta de la copilul vostru? Cum adică nu citești ? Trebuie! Vă recunoașteți aici? În fond, plăcerea, capacitatea de a citi cu ușurință, vin la pachet cu toate abilitățile pe care nici măcar nu le știm. Cartea e puntea către imaginație. În anumite cazuri  pentru a ne duce în locuri unde nu putem merge fizic, alteori pentru a ne face mai bine sufletește sau pur și simplu pentru a petrece mai mult timp cu acel cuvânt scris.

Citim pentru a învăța și a găsi lucruri. Nu pentru a fi torturați cu cititul. Am mai auzit teoria lipsei de concentrare. Copilul nu citește că nu se poate concentra. Hai să nu punem etichete fără să încercăm. Într-adevăr sunt multe de spus pentru îmbunătățirea concentrării, dezvoltarea empatiei și a limbajului. Întoarceți paginile bucurați-vă de bucuria de a descoperi ,,ce se întâmplă în continuare”, este deja un salt mare, încrezător, către vocabular și idei.

L-am cunoscut pe Robert Diaconeasa la un picnic caritabil. Proiectul de suflet picniCool by DaddyCool este de notorietate, deoarece Robert e omul căruia îi place să transforme lucrurile în bine.

Îi citeam deja articolele și îmi plăcea modul său atât de original de a vorbi despre viața ca tată, iubit și om pasionat de ceea ce face. Iar oamenii simt că este autentic.

Duminica trecută a fost despre sentimentul de familie, case frumoase, copii și OAMENI cu spor la fapte bune. Nu am fost gazdă, cum eram obișnuită deja, doar un simplu invitat pierdut printre oameni frumoși.

Un sentiment plăcut dealtfel fiindcă îți oferă prilejul să vezi ce se întâmplă și în spatele scenei. Lume nouă, dar extrem de prietenoasă, copiii fericiți, locația frumoasă, muzică bună și un fel de căldură umană pe care o găsești mai greu la evenimentele din ziua de azi. Good vibes.

Sfârșit de săptămână! O săptămână plină de suspans dacă e să luăm în calcul goana dupa cadouri de Moș Nicolae, povești despre magie, bunătate și credința că putem fi mai buni.

Pentru unele dintre noi a fost prima Sărbătoare de Iarnă ca mame.

Un sentiment anume!

Unii dintre copii n-au găsit în cizmulițe cadourile potrivite, chiar dacă pentru părinți, a însemnat plecatul mai devreme de la birou, alergat nebun prin magazine, cozi interminabile și analize de piață.

foto2

Produs final: fețe nemulțumite.

Aceasta a fost una din discuțiile mele cu alte mămici ,,supărate” că nu știau cum să mai dreneze spirite acasă, după atâta efort.

Doamnelor, păstrați  echilibrul !

Nu vă culpabilizați, pentru că vor specula acest lucru mai bine decat credeți. Atâta timp cât îi veți face să înțeleagă că spiritul Sărbătorilor înseamnă ceva mai mult decât îndeplinirea tuturor dorințelor, va fi ok.

Sugestie:  Rugați-i să facă o listă formată din maximum 4 lucruri.
Două lucruri să fie alese exclusiv de ei, iar celelalte două să fie lucruri de suflet, pe care să aibă posibilitatea să le împartă cu cei din jur: momente împreună (fără telefon și tv ), citit povești, cumpărat ceva împreună și discutat despre el, realizat lucruri specifice de sărbători, donații către cei nevoiași, jocuri de rol în care să se simtă apreciați sau valorizați.

Copiii vor învața astfel că sunt mai mult decât niște răsfățati demni să li se împlinească orice dorință.Clar avem tentația să facem acest lucru.
E important să învețe că trebuie să existe un echilibru între a oferi și a primi. Indiferent de vârstă!
Asta pentru a știi să aprecieze la justa valoare mai încolo.

foto1

În cazul meu a fost o săptămână plină de neprevăzut. Pentru că atunci când ai copii,ajungi să scrii în fiecare zi câte o poveste.
Gândiți pozitiv! Sunteți mame…dar mai întâi de toate sunteți femei ce modelează vieți în complementaritate cu a voastră.

Voi ce ați dăruit sau ce ați primit?

foto3